COPILĂRIA DIN AMINTIRI
de Lucreția Mirescu
Editura REVERS, Craiova, 2019

„În satul de pe deal, se putea ajunge pe un drum de care şi căruţe, numit Pripor, şi pe un altul care ducea până mai departe, la biserică. Oamenii mergeau la comuna de centru pe poteci, iar copiii din sat ajungeau la şcoală pe cărarea de-i ziceam din Dealul Viilor, pentru că de o parte şi de cealaltă erau viile oamenilor.”

[„Cartea Miliței” este compusă din caietele cu amintirile ei din anii 1930-1950: copilăria și sfârșitul adolescenței… Întâmplări, povești, legende, adunate la un loc și rămase împreună, întrețesute pentru totdeauna în mintea și sufletul copilei…
Mama închidea ochii. Un film se derula atunci, de ea știut, pe care-l povestea, ca un comentator la radio, dar nu cu graba acestuia de a prinde evenimente în desfășurare… Era în camera ei obscură, netulburată de lumina cotidiană banală]

La cinci ani, eram mare

Parcă o aud pe mama: „Hai, mamă, scoală, ajunse soarele la amiază”! Şi el nici nu răsărise…

Năzbâtii

În bucătărie aveam un pat, iar la capul patului era o ladă, o ladă de zestre, iar pe ea erau bani de un pol. Aşa erau atunci nişte bani de metal galben de un „pol”…
Copiii m-au învățat să-i îngropăm fiindcă aşa se înmulţesc. Și că banii cică joacă. Aşa se zicea, că aurul joacă: când e îngropat, joacă. Apar luminiţe la suprafaţă…

(Click pe poză pentru a mări)

Nea Mitriță

…Am mai intrat într-un magazin mare, unde am primit o pungă cu bomboane „Ţine, nene, să ţii minte, de la nenea Mitrică” şi uite că l-am ţinut minte toată viaţa.

RĂZBOIUL…

…După război, a fost

…Seceta

– Ei, ia să vedem ce ni se arată nouă aici.
A scos cărţile şi le întorcea pe toate părţile, se strâmba, se scărpina în cap.
– Fată dragă, nu e de bine cu mama ta. Aşa se bucură de ea şi asta nu e bine. Aşa că mama ta moare.
Atunci am crezut că mor şi eu.
Am plâns tot drumul. Nu ştiam pe unde mergeam.
Acasă, mai întăi de toate, m-am spălat pe faţă ca să nu mă cunoască de plâns. Credeam eu.
Am intrat repede la ea:
– A spus că trăieşti!
Şi am ieşit la fel de repede şi m-am oprit abia în grădină să pot plânge.

Dealul Muierilor

…Se vede de la noi din sat. Nu l-am trecut niciodată. A fost aşa să n-am niciodată drum pe acolo. L-am văzut însă de atâtea ori de departe, din satul bunicului, tatăl mamei mele. El se află între Măru şi Mihăileşti.

Sufletul tatii

…Dimineaţa, Vasile a găsit-o pe mama lui în bucătărie. Se vedea că plânsese. Inima lui Vasilică parcă voia să-i iasă din piept.
– A venit tata?
– Nu… nu încă. Trebuie să vină. Poate a rămas la târg şi vine azi. Afară ninge tare.

L-au aşteptat zile şi nopţi la rând. Toată iarna.
În primăvară, l-au căutat pest tot, pe drum, la târg…

Oul lui Cuza

…Cuza a dat la fiecare câte un ou dintr-un coşuleţ adus de un aghiotant.
– Cristos a înviat.
Barbu răspunse:
– Adevărat a înviat.
Înlemni.
– M-ai bătut, băiete. Uite oul. Aşa e obiceiul. Cel învins îi dă oul învingătorului.
Până să se dezmeticească Barbu, Domnitorul plecase, poate zâmbind.

Moșu’

…A făcut tot războiul din Răsărit. Pănă atunci, comuna noastră era Plasă, adică Centru, cu Pretură, Judecătorie, Jandarmerie şi altele. După război au fost alte vremuri. Moşu, fiind om priceput şi cu carte, a mai fost apoi primar, secretar al organizaţiei de partid, apoi agent veterinar, operator de film. S-a ales cu o pensie de mizerie şi a murit în 1977.
… Copiii sunt răspândiţi prin ţară şi străinătate. Copiii au, la rândul lor, copii…

Floarea florilor

– Mătuşă Floare, o întrebă Ion, ce părere ai, se mai face bine? Mai iese în primăvară?
– Dacă o îngrijim bine, foarte bine, iese, iese în primăvară… Dar tu…
Ion aştepta urmarea.
– Dar eu ce?
– Tu, Ioane, înţelege. Tu să ai grijă, totuşi, şi să o pregăteşti pe Maria.. Aşa e bine.

Odată cu primăvara, Floarea florilor a trecut în rândul florilor.

[Sărut mâna, mamă]

Cântece de ani 1913-1918 de Elena Mirescu, Editura Revers, Craiova, 2018, volum lansat într-o „pomenire de carte” în seara de Sf. Andrei, în ajunul Centenarului României, la Biblioteca „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova.

Scriu acum la suvenire
Să rămână de pomenire
Elena Mirescu

Este o culegere de „reportaje” aparte despre evenimente cunoscute istorice, dar și necunoscute, din viața tinerilor dezrădăcinați, a familiilor rămase cu grija acestora și grijile zilnice.
Cântec ostăşesc, Cântec din străinătate, Cântecul mobilizării 1913, În Valea Balcanului, Cântecul lui Vlaicu, Din cele petrecute în războiul din an 1916, Războiul şi dorul de soră, Rănitul din Bucovina, Cântec militar, Cântec de dragoste, Întoarcerea acasă…
„Cântecele” au fost scrise cu peniţă şi cerneală de culoare neagră şi de culoarea „granatului”şi c’un plaivaz p’un caiet, pe care s’au fost adăugate alte însemnături de-a lungul timpului, din care câteva au fost inserate în volumul acesta pentru a da seama şi de contextul cotidian, aşa cum „Cântecele” ar putea reda o stare de spirit, „l’air du temps”. Cartea, ca obiect, ar putea contribui de asemenea.