MOEBIUS în România (2023) și apoi ediția a doua în două volume, MOEBIUS din România  și MOEBIUS de Roumanie (2024) începeau o  serie, care ar fi continuat cu un Pierre PASCAL în România (album monografic cu mărturii, fotografii, desene), RAHAN în România (+ interviuri)…*

Întreprindere fastidioasă și fără niciun ecou în publicul de azi, mărturie stând tirajele aproape intacte de la ediția a doua „MOEBIUS”, în română și în franceză deopotrivă.

Credeam că poveștile lor și despre ei, autori, eroi, și promotorii și mentori pot acea un impact în continuare.

În alte domenii e la fel și nu mai îndrăznesc a-mi mai exprima viziunea mea despre lucrurile din lumea cărților ilustrate, BD, lumea artelor desenelui, pentru care a fost înființat acest „Syndicart”, decât prin străine, dar apropiate voci.

Marian Mirescu, decembrie 2025

Spui mereu că nu aparții lumii benzilor desenate

Mă simt deconectat de lumea actuală a benzilor desenate. Nu sunt la curent cu noutățile. Nu am impresia că aparțin aceleiași lumi sau că practic aceeași artă ca mulți alții astăzi… Desigur, există lucruri interesante, dar cele de astăzi au dificultăți în a concura. Acesta este punctul meu de vedere. Și pot spune că sunt fericit că, în ciuda crizei mondiale a cărții, benzile desenate continuă să existe. I-am respectat întotdeauna pe cei care practică această meserie atât de exigentă, de dificilă și de nedreaptă.

Care este cel mai mare lux din viața ta?

Libertatea. Am avut norocul acesta… Mă bucur de o libertate totală, care nu are preț. N-am făcut niciodată nimic din interes…

Sunt cărți peste tot în atelier. Ai de gând să scrii un roman?

Nu mai citesc romane, pentru că lucrez constant la o carte, un album sau un film și mă pierd în propriile povești. Citesc cu plăcere cărțile prietenilor mei, dar în rest este mai complicat. Citesc mai degrabă eseuri legate de ceea ce fac, dar continuu să ador cărțile pe care le colecționez. Îmi place muzica cuvintelor și autorii care mă transportă prin scrierile lor… Îmi place din ce în ce mai mult să scriu.

Umorul este esențial pentru tine.

Chiar și în momentele cele mai întunecate, există un nivel secundar de umor care este foarte important. Acord o mare importanță acestei dimensiuni, deoarece nu mă simt confortabil la primul nivel. Nu aș suporta să fac nimic fără această decalare. Este plăcerea de a juca chiar și cu concepte sumbre, delicate, dificile. Ar trebui să existe umor și în politică. Astăzi, există doar ură. Votăm pentru persoane care sunt incapabile de nuanțe. Cum să avem încredere în deputați fără cultură, ignoranți, stupizi și adepți ai ideologiei celei mai radicale? Acest lucru este valabil pentru ambele tabere… Omul providențial nu mai există nicăieri, iar sistemul de partide este constrâns la binarism, la intoleranță totală. Nivelul zero al nuanței. Este sfârșitul, mințile se retrag.

Ți-ai fi imaginat că inteligența artificială va invada atât de repede viața noastră de zi cu zi?

Știam că acest lucru se va întâmpla, dar viteza cu care s-a produs este incredibilă. Cel mai îngrijorător este că unii dintre creatorii săi încep să se întrebe dacă nu au mers prea repede și cum să o controleze. Acest lucru are deja un impact asupra vieților noastre. Am deschis cutia Pandorei. Cum putem evita agravarea fracturilor sociale, societale și economice? Pentru că este imposibil să o punem la dispoziția tuturor, în mod echitabil. Ne îndreptăm spre ceva foarte, foarte ciudat…

Cum îți imaginezi trezirea conștiințelor?

Ar trebui să reinventăm totul. Nu văd o ecologie adevărată, ecologiștii sunt mai degrabă ideologi, în timp ce eu aș vrea ca ei să se ocupe de planetă. Ar fi nevoie de o instanță planetară pentru a gestiona toate acestea, dar ar fi o utopie absolută. Sper că noile generații vor ieși din perioada de dependență normală care a fost apariția digitalului. Ele sunt în curs de a digera acest lucru. Poate că cei de treizeci de ani vor putea începe altceva? Asta aștept. Există această speranță. Este o chestiune de umanitate, este inevitabil, altfel nu este posibil. Este deja un lucru bun că începem să înțelegem și să respectăm viața animală. Singura noastră șansă este noua generație, dar când vedem nivelul intelectual al lumii, ignoranța, rețelele sociale… ne spunem că trebuie să facem o curățenie generală.

Enki Bilal „Speranța depinde de acum de umanitate”, fragmente dintr-un interviu de Loraine Adam – Rolling Stone 178, decembrie 2025-ianuarie 2026

*și  BILAL în România (aventura sa artistică + interviu), proiect structurat, abandonat de asemenea