Syndicart/Revers, 124 pagini, noiembrie 2022, Craiova
„…nu credeam să-nvăț a muri vreodată…”
Al treilea volum realizat sub egida Syndicart în amintirea unuia din grupul de „optzeciști” de la Craiova, scriitori, artiști, visători, reunește cioburi lirice într-un vitraliu desăvârșit de soartă.
Cei care și-au amintit în aceste trei volume* de el și de acea epocă care l-a îmbrățișat cu gelozie, i-au supraviețuit, cu visele țăndări.
Poezia lui Constantin Iancu este o forță, așa cum era și el, căci este nedespărțită de om, de talentul și sentimentele lui vulcanice, de candoare și cavalerism care fac din femeie centrul universului, într-un amestec inedit cu pesimismul, cu figura îndrăgostitului nefericit, dezamăgit, singur și singuratic.
Lorena Păvălan
1987. În viața lui, Proza triumfa. Alături de femeia iubită, Lizica, de copilul care abia se născuse și urma să fie botezat Robert…
Marian Mirescu
Un bec cu prelungitorul tras din casă și aninat de bolta viței de vie din mijlocul curții, o masă lungă și câteva scaune în jurul ei; apoi, în bucătărie, un ibric mare, pregătit pentru a face față cu succes cererii noastre nesăbuite de cafea urzită și băută la miez de noapte.
„Cafea aburindă”, cum ar fi scris el…
Mircea Liviu Goga
Aşa l-am cunoscut: un tânăr haiduc, cu mustaţă şi plete, mânat de un dinamism cu mult peste cel al nostru, al celor din anturajul său. Iancu – în mod normal ar fi trebuit să-l numim Costel, dar, nu ştiu de ce, îi spuneam atunci, ca şi acum, pe numele lui de familie, ca la şcoală – apăruse de niciunde în grupul nostru şi părea că se află acolo de când lumea.
Viorel Pîrligras
* În amintirea lui Constantin I. Iancu (1959-1987): Lecție despre lăsarea la vatră, Vânătoarea de fum, Ultimele POEZII
- Acest subiect are 1 răspuns, o opinie și a fost actualizat ultima dată acum 1 an, 4 luni de
.
-
Mesaje
-
O SPERANŢĂ ÎMPLINITĂ
Constantin I. Iancu (1959-1987) a fost despărţit prea repede de prietenii săi, lăsându-şi chitara, povestirile fantastice şi poemele în grija lor. Cât a trăit şi a rodit, a frecventat toate cenaclurile din Bănie, de la profesionistul „Ramuri” la ştiinţifico-fantasticul „Victor Anestin”.
Marian Mirescu i-a editat şi i-a publicat la Editura Revers din Craiova cele trei volume de versuri lăsate moştenire: „Lecţie pentru lăsarea la vatră” (definitivat în 1982-1983, apărut în 2021), „Vânătoare de fum” (tot perioada 1982-1983) şi „Ultimele poezii” (1984-1987, recent publicat).
Despre personalitatea poetului, au scris Lorena Păvălan-Stuparu, Adrian Lulelaru, Geo Goga, Florin Şişu, Constantin Urucu, Viorel Pîrligras, Mircea-Liviu Goga, Marian Mirescu.
Pe o filă din ultima carte, găsim invitaţia la botezul fiului Robert, rămas prea curând orfan de tată, în urma unui accident stupid.Unii au folosit în mod şugubăţ cuvântul „cincinal”, pentru a cuprinde perioada de efervescenţă creatoare. Poetul ne-a avertizat domol:
„Unii vorbesc cum că aş fi tarabă de cărţi
sau gramofon sau orologiu de noapte
Capelă nesfinţită pentru îngerii morţi
Tunelul orb în care se mai aud şoapte.V-o spun vouă părăsiţilor pentru un timp
Nu sunt nimic din roibul ce-aş fi putut să fiu
Sunt doar cerşetorul ce-a dat pe la Olimp
Hrănind etern speranţa că va rămâne viu.”Györfi-Deák Gyuri, în Caiete Silvane nr. 215
