COPILĂRIA DIN AMINTIRI
de Lucreția Mirescu
Editura REVERS, Craiova, 2019
„În satul de pe deal, se putea ajunge pe un drum de care şi căruţe, numit Pripor, şi pe un altul care ducea până mai departe, la biserică. Oamenii mergeau la comuna de centru pe poteci, iar copiii din sat ajungeau la şcoală pe cărarea de-i ziceam din Dealul Viilor, pentru că de o parte şi de cealaltă erau viile oamenilor.”
[„Cartea Miliței” este compusă din caietele cu amintirile ei din anii 1930-1950: copilăria și sfârșitul adolescenței… Întâmplări, povești, legende, adunate la un loc și rămase împreună, întrețesute pentru totdeauna în mintea și sufletul copilei…
Mama închidea ochii. Un film se derula atunci, de ea știut, pe care-l povestea, ca un comentator la radio, dar nu cu graba acestuia de a prinde evenimente în desfășurare… Era în camera ei obscură, netulburată de lumina cotidiană banală]
La cinci ani, eram mare
Parcă o aud pe mama: „Hai, mamă, scoală, ajunse soarele la amiază”! Şi el nici nu răsărise…
Năzbâtii
În bucătărie aveam un pat, iar la capul patului era o ladă, o ladă de zestre, iar pe ea erau bani de un pol. Aşa erau atunci nişte bani de metal galben de un „pol”…
Copiii m-au învățat să-i îngropăm fiindcă aşa se înmulţesc. Și că banii cică joacă. Aşa se zicea, că aurul joacă: când e îngropat, joacă. Apar luminiţe la suprafaţă…
(Click pe poză pentru a mări)
Nea Mitriță
…Am mai intrat într-un magazin mare, unde am primit o pungă cu bomboane „Ţine, nene, să ţii minte, de la nenea Mitrică” şi uite că l-am ţinut minte toată viaţa.
RĂZBOIUL…
…După război, a fost
…Seceta
– Ei, ia să vedem ce ni se arată nouă aici.
A scos cărţile şi le întorcea pe toate părţile, se strâmba, se scărpina în cap.
– Fată dragă, nu e de bine cu mama ta. Aşa se bucură de ea şi asta nu e bine. Aşa că mama ta moare.
Atunci am crezut că mor şi eu.
Am plâns tot drumul. Nu ştiam pe unde mergeam.
Acasă, mai întăi de toate, m-am spălat pe faţă ca să nu mă cunoască de plâns. Credeam eu.
Am intrat repede la ea:
– A spus că trăieşti!
Şi am ieşit la fel de repede şi m-am oprit abia în grădină să pot plânge.
Dealul Muierilor
…Se vede de la noi din sat. Nu l-am trecut niciodată. A fost aşa să n-am niciodată drum pe acolo. L-am văzut însă de atâtea ori de departe, din satul bunicului, tatăl mamei mele. El se află între Măru şi Mihăileşti.
Sufletul tatii
…Dimineaţa, Vasile a găsit-o pe mama lui în bucătărie. Se vedea că plânsese. Inima lui Vasilică parcă voia să-i iasă din piept.
– A venit tata?
– Nu… nu încă. Trebuie să vină. Poate a rămas la târg şi vine azi. Afară ninge tare.
L-au aşteptat zile şi nopţi la rând. Toată iarna.
În primăvară, l-au căutat pest tot, pe drum, la târg…
Oul lui Cuza
…Cuza a dat la fiecare câte un ou dintr-un coşuleţ adus de un aghiotant.
– Cristos a înviat.
Barbu răspunse:
– Adevărat a înviat.
Înlemni.
– M-ai bătut, băiete. Uite oul. Aşa e obiceiul. Cel învins îi dă oul învingătorului.
Până să se dezmeticească Barbu, Domnitorul plecase, poate zâmbind.
Moșu’
…A făcut tot războiul din Răsărit. Pănă atunci, comuna noastră era Plasă, adică Centru, cu Pretură, Judecătorie, Jandarmerie şi altele. După război au fost alte vremuri. Moşu, fiind om priceput şi cu carte, a mai fost apoi primar, secretar al organizaţiei de partid, apoi agent veterinar, operator de film. S-a ales cu o pensie de mizerie şi a murit în 1977.
… Copiii sunt răspândiţi prin ţară şi străinătate. Copiii au, la rândul lor, copii…
Floarea florilor
– Mătuşă Floare, o întrebă Ion, ce părere ai, se mai face bine? Mai iese în primăvară?
– Dacă o îngrijim bine, foarte bine, iese, iese în primăvară… Dar tu…
Ion aştepta urmarea.
– Dar eu ce?
– Tu, Ioane, înţelege. Tu să ai grijă, totuşi, şi să o pregăteşti pe Maria.. Aşa e bine.
Odată cu primăvara, Floarea florilor a trecut în rândul florilor.
[Sărut mâna, mamă]
- Acest subiect are 5 răspunsuri, o opinie și a fost actualizat ultima dată acum 2 ani, 6 luni de
.
-
Mesaje
-
Autoarea are darul nemuririi în sânge, a fost înzestrată (nu ursită!) cu harul povestirii şi ne-a împărtăşit mai multe legende: cum femeile au izgonit turcii pe Dealul Muierilor; cine a fost sergentul Barbu care a spart oul lui Cuza; cum umblau tinerii cu Steaua de Crăciun şi se adunau de Anul Nou „la vrăjit”…
Györfi-Deák György – Amintirile unei mameMulțumim, Gyuri, pentru acest gest, unul de cultură și civilizație, de înțelegere și continuare a celui de neuitare-ntr-o carte a unei vieți care altminteri…
Este multă căldură și artă în aceste amintiri trăite sau rememorate din poveștile ascultate în copilărie. Mărturiile doamnei Lucreția Mirescu depășesc orizontul strict personal și ne deschid o poartă spre o lume dispărută, plină de grijă și tandrețe, cu suflete croite după tiparul originar al omului.
