Noi suntem supereroi

cei care intra, plini de speranteAM avut ocazia sa dau o tura pe la East European Comic Con, pe 28 mai 2016, impreuna cu Viorel Pîrligras* – sa vedem si noi „minunea”. Ne-a luat „la [aceasta] ocazie” Bogdan Ciocănea**.
Mintea mi-era doldora de imagini fotografice de la editiile precedente. Preumblarea fu ca-ntr-o realitate virtuala… augmentata de intalnirile cu fantomele ei… incarnate vremelnic: Mihai Ionaşcu, Andrei Moldovan, Marian Coman, Bogdan Chelaru, Daniel Rosa Duran, Octav Ungureanu, Lucian Avornicesei, Almatheya Andra, Mihai Ionuţ Grăjdeanu, Victor Drujiniu, Alexandru Talambă, Andrei Pop, Mihai Petean, Cristian Chihaia…
Sunt doar celebritatile pe care le-am intalnit pentru prima data natural, bio, si eco. In rest, costumari ludice, pe care le-am evitat precaut… Erau la ele acasa! (va urma)
*V.Pîrligras este un scriitor SF si autor BD
** B.Ciocănea este editor „Abaţia BD”

Pionierii speranței: repere tematice și estetice

de Jean-Pierre Andrevon*

Pentru un amator de science-fiction, seria Les Pionniers de l’Espérance apare ca un catalog. Unul al temelor, situaţiilor, decorurilor, personajelor (umanoide sau “monstruoase”) elaborate în cincizeci de ani de SF scris şi cinematografic.

Seria este deci foarte referenţială, adică este marcată de împrumuturi, întâlniri, similitudini, încrucişări. Parcurgând-o (şi nu e nevoie să treci prin miile de planşe care o compun) eşti frapat de raporturile cu acest corp comun din care iese şi cu care continuă să crească, paralel şi nu perpendicular.

Această constatare nu are nimic peiorativ: dimpotrivă, orice “fan” de SF se va amuza recunoscând fiecare împrumut (sau fiecare întâlnire – fiindcă nu trebuie subestimat ceea ce nu este propriu-zis “hazard”, dar mai degrabă o gravitaţie a genului care trage temele în direcţii precise), şi numindu-l. Ceilalţi n-ar vedea nimic din astea şi toate lumea e mulţumită!

Cu toate acestea, dacă ai compară Les Pionniers cu alte serii contemporane, Valérian de exemplu, ţi-ai da seama că creaţia lui Mézières şi Christin se supune unor alegeri şi anume: estetice, dramatice, ideologice, care fac o ramură perpendiculară, înzestrată cu o autonomie voluntară şi afirmată. Mézières şi Christin au ceva de spus şi încearcă să o spună.Pare o banalitate că SF-ul porneşte de la un număr de tematici simple (creatura monstruoasă, invenţia periculoasă, civilizaţia extraterestră etc) care înmuguresc în multiple rămurele. Este de asemenea o literatură “de grup” (cine “face” SF şi citeşte mult SF) şi nu e de mirare că lucrarea cuiva aduce cu lucrarea altcuiva.

Continuă să citești

Despre Syndicart

A fost odată proiectul unei asociaţii, Alianţa desenatorilor SYNDICART, menită să promoveze artele desenului, să-i promoveze şi să-i protejeze  pe desenatori, în ideea solidarizării acestora la nevoie, a conştientizării unei bresle a acestora, de nevoie.

desen de Alexandru Ciubotariu

desen de Alexandru Ciubotariu

Alianţa n-ar fi fost vreo „uniune” de creaţie „independentă”, cum au apărut o sumedenie în tranziţia timpurie, de dupa ’89, ci ar fi acoperit cu predilecţie un domeniu ignorat cum este cel care cuprinde desenul de presă, ilustraţia, caricatura şi banda desenată, cu o atenţie specială acordată actului creaţiei şi creatorilor.

Deşi nu a ajuns să fie persoana juridică, SYNDICART a însemnat activităţi de de susţinere a manifestarilor BD gen „salon” sau „expoziţie”, „atelier”, de editare de fanzine, de îndrumare prin noile mijloace de comunicare care s-au perfecţionat continuu din anii ’90 până azi. Toate acestea sunt acţiuni incluse în Statutul Alianţei, iar unele s-au suprapus o perioadă pe cele consemnate de Asociaţia Bedefililor (cu personalitate juridica), al cărei membru fondator am fost alături de cei din „Banda Desenată Craioveană”, o grupare amicală ad hoc din anii ’80.

Aşadar, completăm platforma SYNDICART cu acest site al Alianţei noatre virtuale, pe lângă forumul dreamworld si site-urile ahbd si sanki.

Deschidem lucrarile SYNDICART programatic… împotriva Formelor Fără Fond!…

În contra direcţiei de astăzi în cultura română” de Titu Maiorescu (1868)

Continuă să citești