Da, am citit!
Sunt in legatura cu Tudor.
Cei doi vor sa paricipie la proiectul polono-roman
Everybody sucks…pentru un inceput…al unei frumoase colaborari.

Cum a fost drumul de la arhitectura si design la BD? Par totusi niste meserii serioase cele pe care vi le-ati ales…
E.E.: De fapt, drumul a fost cam invers. Noi am fi facut benzi inca din gimnaziu, doar ca nu prea aveam cu ce atunci. Pe urma, am incercat si noi sa ne alegem profesii apropiate de pasiunile noastre – Tudor deseneaza case, eu postere. De aici, pasul spre comics a fost foarte natural si usor.
T.M.: Redactarea scenariilor este o meserie foarte interesunta. A fost un domeniu in care a trebuit sa o luam de la zero, amandoi, pentru ca trebuie sa zic aici, si Eugen mai scrie unele dintre scenarii, iar perfectionarea si cizelarea lor le facem intotdeauna impreuna. Si uneori si eu contribui la art direction. E o democratie mare-mare de tot.
In serialul animat Animaniacs apar episodic doua personaje, Pinky and the Brain care Plan to Take Over the World. Este vreo asemanare intre acestia si Fredo & Pid’Jin?
T.M.: Daca as spune ca atunci cand Fredo & Pid’Jin asi vor fi terminat treaba cei doi soareci nu vor mai avea ce sa Take Over, cred ca ar deveni clar. Majoritatea echipelor comice sunt de doua persoane. Si cazul in care unul este gras si celalalt slab nu e ceva nou – Asterix si Obelix, Stan si Bran etc. Iar de personaje negative care vor sa cucereasca si sa conduca lumea, iar e plin. Ce aduc nou ai nostri e faptul ca au o misiune divina, ei vor aduce apocalipsa, e si un mare mister cum va arata aceasta.
E.E.: Pinky and the Brain sunt doua personaje naive, ajustate si cenzurate pentru un public juvenil. In plus, serialul respectiv ami da senzatia aia de „produs scos pe banda“, cu toate cliseele de rigoare, economie la decoruri etc. Iar povestile difera esential: in Fredo & Pid’Jin problema se pune la modul „distrugem lumea si, pana reusim, ne batem joc de ei“.
V-ati gandit vreodata sa „vindeti“ comic-ul unei publicatii? Cat m-ar costa sa-mi fac reclama prin Fredo & Pid’Jin?
T.M.: Noi al iubim, cum sa-l vindem?
Deocamdata e un nou-nascut, cand se va face mare va fi clar ce vrea sa faca in viata.
E.E.: Pastram inca exclusivitatea online, pentru ca e un mediu interactive si viu. Intrebarea este: „VREI sa-ti faci reclama prin Fredo & Pid’Jin?“. Totusi, sunt niste personaje malefice. Care fac rau. De placere. Daca cineva vrea sa vanda bombe cu hidrogen, de exemplu, cred ca cei doi porumbei sunt endorserii perfecti.
Cat costa sa faci BD saptamanal? Timp, server, idei?
E.E.: Costa gazduirea site-ului – insa, daca am face un compromis, ar putea fi gratis pe un domeniu gen wordpress sau
blogspot. Insa am ales un hosting platit, pentru plusul de optiuni si pentru ca traficul e maricel.
T.M.: Iar scenariile sunt scrise relativ usor si modificate si bibilite toata saptamana in discutii intre noi doi.
Vad ca Fredo & Pid’Jin sunt fini cunoscatori ai filmelor porno. E valabil si pentru voi?
T.M.: Epoca de aur a filmelor porno a trecut, nici regizorul Russ Meyer nu mai exista, cineva trebuia sa poarte flacara mai departe. Noi insa nu stim nimic despre porn si nu intelegem.
E.E.: Noi doar desenam ce fac porumbeii. Si nu punem intrebari.
Cine e mama si cine e tata lui Fredo & Pid’Jin?
T.M.: Eu i-am povestit si botezat, Eugen a descoperit cum arata. Ei nu au mama!
Matt Stone si Trey Parker si-au cizelat personajele din South Park ca un alter-ego al lor. Care e Fredo si care Pid’Jin dintre voi doi?
E.E.: Teoretic, daca te iei dupa fizionomie, eu sunt Pid’Jin si Tudor e Fredo. Dar e mai mult o coincidenta, noi suntem oameni linistiti, nu pregatim apocalipsa in timpul liber.
T.M.: Asemanarile cu noi sunt partiale, Eugen trebuie sa semene cu cel slab, iar eu cu cel mai rotund. In realitate, personalitatile noastre au influentat personajele, dar se regasesc influente de la amandoi in fiecare personaj. Si, in plus, au primit de la noi doua zestre diferite: Fredo este tot ce ne-am dori noi sa fim, iar Pid’Jin a mostenit tot amarul – tot stresul si raspunderea lumii apasa pe umerii lui mici.
Acum sunteti „pe val“. Cu numarul fanilor in continua crestere si mediatizarea sporita, aveti sansa ca BD-ul creat de voi sa devina un fenomen de mainstream. Ati vizat acest lucru de la inceput sau asa a fost sa fie?T.M.: Nu ne-am gandit sa fim underground, nu am sperat sa fim mainstream, cu cat mai multi oameni afla de Fredo & Pid’Jin, noi ne bucuram si speram sa ai iubeasca, cum spune Stockholm-ul.
E.E.: In România nu prea exista un „obicei de consum“ pentru BD-uri. In fiecare saptamana suntem surprinsi cand vedem cine mai vorbeste despre F & P.
Cat va ia sa realizati un episod? Aveti ajutor extern?T.M.: De regula ne ia o saptamana, iar saptamana urmatoare e a urmatorului episod. In caz de forta majora, facem si mai repede. Depinde si de cat de inspirati suntem.
E.E.: Procesul decurge cam asa: Tudor are o idee si scrie un mic scenariu, pe care eu al iau si al tai in cadre, dupa care i-l dau inapoi sa vada daca-I place la nivel de schita. Ne certam cateva ore, ne trimitem scrisori de amenintare, ucidem trecatori inocenti, pana cand ajungem la acea forma finala care place amandurora. Dupa care stergem urmele de sange, ascundem dovezile si eu ma apuc de desenat, cu tableta Wacom pe care o iubesc sincer. Si desenul poate dura intre 3 si 6 ore, in functie de ce prostii mai fac in acelasi timp si de numarul de cadre.
In ce tara traiesc Fredo & Pid’Jin?
T.M.: Intr-o tara in care se vorbeste si limba engleza.
E.E.: Cam generic, nu? Adica ar putea fi si România… cine stie. Poate sunt in copacul de langa casa ta.
(dintr-un interviu realizat de Victor Jalba)