Punctul ?i lumea de dincolo
Un album(a?) de benzi desenate, admirabil imprimat ?i machetat, cu pre? mare (18 lei), dar meritându-?i-l cu prisosin??, cât? vreme nu este un volum destinat publicului larg, nu dore?te s? fac? prozelitism ?i are pagini (inclusiv coperta cu man?ete) tip?rite în policromie, este „Povestea despre eu”, cel de-al patrulea din seria Hardcomics a editurii cu acela?i nume, „prima editur? independent? de band? desenat? din România”. C? este dirijat, precum întreaga colec?ie, c?tre „connaisseurs” ?i c? respir? aerul rarefiat al underground-ului, se poate pricepe ?i din semn?turile de autor ale primelor dou? apari?ii: Roman Tolici ?i Matei Branea. Primul, un incandescent pictor ?i grafician, straniu vizionar ?i des?vâr?it meseria?, cu o prezen?? din ce în ce mai sus?inut? ?i mediatizat? pe simezele bucure?tene, cel de-al doilea – p?rintele lui Omulan, un personaj iconoclast, cogitând strident ?i porcos pe teme dintre cele mai profunde, prezent deja în s?lile de expozi?ie ?i în memoria unui public care ador? ca idolii s?-i fie excomunica?i (una dintre excomunic?ri, ignar? ?i pripit?, a fost oferit?, cu ani în urm?, chiar în paginile ziarului nostru).
S? revenim îns? la #4. Un album semnat de Alexandru Ciubotariu ?i care, în afara aventurii titulare, mai con?ine un „Extra Special Supliment”, cu trei r?murele: o scurt? BD, „Aten?ie Case!”, la limita dintre haz ?i angoas?, o alta ?i mai scurt?, cu un oligo-scenariu semnat de Jean Lorin Sterian, ?i, în sfâr?it, o suit? de excerpte grafice, probe de m?iestrie stilistic? ?i de varietate expresiv? ale lui Ciubi (Alexandru Ciubotariu), un artist c?ruia îi dorim s? ne r?sfe?e nu doar din paginile unor tip?rituri, ci ?i de la în?l?imea unor simeze prestigioase. Scenariul pove?tii principale („Creatorul de BD”), scris la dou? mâini (graficianul & Eduard Pandele), este o amar? art? poetic?, nu atât istea?? în sine, cât subtil acordat? disponibilit??ilor ?i elanului grafic al desenatorului. Un soi de trambulin? de cuvinte, m?runt? în sine, dar care, îmbr?cat? în grafismele îngândurate ale lui Ciubi, devine o ramp? de lansare spre ceruri metafizice. Personajul principal (autorul de BD) prime?te vizita unui reporter (?), o apari?ie efilat? ?i sumbr?, care-i propune s? alc?tuiasc? împreun? un material omagial. Autorul î?i trece în revist? opera: personajele debutului, bine-vândutul c??elandru albastru Zib, cel care a f?cut gloria unui ziar central pân? în momentul în care a fost socotit indezirabil politic, ?i mai ales, mai ales punctul, acea pat? minuscul? prezent? în toate plan?ele desenatorului, marasmul începutului ?i sfâr?itului, locul pe care autorul î?i pierdea mai mult timp c?utându-l decât desenându-l. Intervievator ?i intevievat î?i dau seama c? opera, vai, este totuna cu via?a autorului, nici mai mult, nici mai pu?in, ?i c? punctul, fiin?a aceea mic? ?i neagr? precum viitorul, în momentul în care este aflat?, absoarbe totul în ea ?i se transform? într-o u?? spre lumea de dincolo. Restul nu e decât t?cere desenat?.
articol de Daniel Nicolescu aparut in Ziarul de duminca(suplimentul de cultura al Ziarului financiar) in numarul din 20 ianuarie 2006.
Ce a fost cu Zib?!
Vrem Povestea despre Zib!
…si mai multe despre Oma9!u!