Deschidem sectiunea „Noul canon”, cu „Huliganismul” in cultura, formula utilizata de Constantin Noica, care punea in balanta „pe de o parte, atitudinea constant favorabila fata de marile opere, iar, pe de alta, absenta reactiei de respingere a acestora, inteleasa ca o lipsa nejustificata a spiritului negator. Respingerea, in acest caz, ar putea echivala cu repunerea in discutie a valorilor canonice…”
„Huliganismul” cultural iseamna „abordarea dezinhibata a noutatilor estetice si reciclarea ei in formele ideologice si stilistice provocatoare sau chiar socante”, ceea ce in ceasul al doisprezecelea romanesc al sincronismului si al arderii etapelor, poate fi schematic si poate avea un „caracter fortat (mimetic)”.

Dupa 1989, disputa de autoritate canonica se desfasoara intre „radicali, sustinatori ai revolutiei canonice, moderati, promotori ai ideii de reconsiderare canonica, si conservatori, adepti ai ‘inghetului’ canonic”, care „exclud igienizarea canonului si incurajeaza represaliile la adresa perturbatorilor (‘denigratori’*) anarhici, iconoclasti si lipsiti de patriotism.”

*Mircea Martin, in G.Calinescu si „complexele” literaturii romane