Un manifest postmodernist

…incepe cu o constatare amara: „Intre intransigenta canonica a conservatorilor si permisivitatea exagerata a anticanonicilor nu exista nuante.”
Mai departe: „De fapt, nu poezia sau proza ‘involueaza’ intr-o istorie canonica patronata de statuile glotioase ale trecutului si amenintata de caricaturile viitorului decadent, ci mentalitatea critica ramane atasata unor prejudecati comode pe care, de cele mai multe ori, publicul le abandoneaza inaintea ei.” (pagina 96 )

Prejudecatile care deformeaza in timp perceptia:
1. „cea mai acuta se dovedeste prejudecata modelului unic, intarita inconstient de reflexele specifice vechiului sistem politic de tip etatist-paternalist” (p.97)
2. „prejudecata modelului in dispersie” care „relativizeaza intr-atat criteriile axiologice, incat perceptia diacronica isi pierde in intregime utilitatea, iar sincronia devine un principiu liniar si omnipotent.” Valoarea nu este determinata in devenirea ei, ci inghetata intr-o contemporaneitate impusa, printr-o „prea larga permisivitate critica.” (p.98 )

Ion Manolescu o citeaza, la randul lui, cateva tipuri de prejudecati identificate de Ioana Parvulescu, in „Prejudecati literare”, ed. Univers 1999:
a) prejudecata descifrarii: „Criticul literar se simte indeobste dator sa inteleaga si sa explice totul”
b) prejudecata sensului adevarat / unic: „Fiecare dintre cititorii avizati care citesc o carte isi imagineaza ca i-a descoperit adevaratul inteles.”
c) prejudecata tematica: „tema mare = carte mare, tema mica = carte mica” (p.98 )