A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, de când plopşorul încă nu făcea pere şi răchita micşunele; de când se băteau roșii în munca socialistă; de când se luau de gât secretarii generali de se sărutau, înfrăţindu-se internațional; de când își bătea intelectualul cuie-n talpă şi s-arunca în slava exilului… unii încercau să scape din arhipelagul fericirii personale și a bunăstării generale scriind povești, fugind peste granița realității*
Din sertar, foi manuscrise și dactilografiate iscat-au carte nouă și veche toată. Mărturie mută și martiriu anonim.
„Le-am prins aici. Deschizi cartea, zboară.” – autorul și subiectul obiectului
* mai târziu, în post (comunism) ți se scurta stagiul sacrificial dacă produceai, cum-necum, cărți.
-
Acest răspuns a fost modificat acum 3 ani, 9 luni de către
.
-
Acest răspuns a fost modificat acum 3 ani, 9 luni de către
-
Acest răspuns a fost modificat acum 3 ani, 9 luni de către
-
Acest răspuns a fost modificat acum 3 ani, 9 luni de către
-
Acest răspuns a fost modificat acum 3 ani, 9 luni de către