Ce-am mai (re)citit zilele astea:

Recviem (Veșnicii, volumul 1) – Stojanovic / Nikolic & Nenadov

Un chinez foarte, foarte bătrân intră în cârciuma La Pisica Neagră din Viena, în decembrie 1791, și îl sâcâie cu întrebări pe cârciumar în așa hal încât acesta își dezveleste caninii supradimensionați și atacă. Urmează o bătaie generală în care de partea chinezului iscoditor se așează un client nemulțumit, și de sănge de vampir degrabă vărsătoriu, un pletos mustăcios pe nume Ștefan cel Mare.

În același timp, într-un palat aristocratic din cealaltă parte a orașului, alți vampiri se întreabă de ce îi trebuie atât de mult timp lui Mozart să-și termine Requiem-ul, deși a încasat deja prea mulți galbeni arvună…

V-am trezit interesul? Ei bine, unul din numele de mai sus e o minciună – Ștefan cel Mare nu apare în banda asta desenată, dar a trebuit să-l inserez aici ca să înțelegeți conceptul – eroul principal al seriei Vekovnici (“Veșnicii”) e de fapt Kraljević Marko (“Crăișorul Marcu”) – un personaj istoric la fel de important pentru sârbi precum e Ștefan pentru români. În plus, Marko e aproape la fel de bătrân ca Ștefan – wait, ce caută un voievod sârb născut în evul mediu în Viena secolulului 18?

Ei bine, asta e ideea de bază a seriei – nemurirea. “Veșnicii” sunt personaje istorice (Marko) sau literare (Till Eulenspiegel) care nu mor decât atunci când îsi pierd capul. Da, la propriu. Da, exact ca în “Highlander”. Viața lungă vine cu problemele ei, și povestea e plină de momente în care personajele meditează asupra trecutului, sensului vieții, plictiselii crunte pe care o va aduce ziua de mâine, și altor gânduri vesele.

Acest prim album din serie arată deja unele elemente care vor deveni definitorii pentru Vekovnici – jocurile de cuvinte, umorul, melancolia și înclinația spre filozofie, dar și desele secvențe de acțiune cu mult sânge și multe fecioare supuse unei soarte crude, prezența feluritelor tipuri de nemuritori ficționali (aici – vampiri; vor urma și alte făpturi mitologice și chiar… zei), și, foarte interesant din punct de vedere practic, folosirea mai multor ilustratori pentru același volum.

Scenariile deștepte, construite din flashbacks și fire epice distincte, permit ca fiecare desenator să acopere independent bucata de poveste care i-a fost alocată, ceea ce duce, evident, la creșterea vitezei de producție. În seria principală au apărut 10 volume în 13 ani, primul volum fiind publicat în 2007 în revista Politikin Zabavnik, cea mai longevivă publicație din Serbia destinată – măcar parțial – și benzilor desenate – avea comic strips încă de la apariție, din 1939 (!!!) Pe lângă aceste 10 albume, universul Vekovnici cuprinde încă 3 albume din spin-off-ul oficial, Beskrvni, deci anul și albumul. Un ritm de apariție incredibil, trebuie să recunoașteți. O realizare cu atât mai spectaculoasă cu cât e rodul muncii unui singur om – toate scenariile îi aparțin lui Marko Stojanovic, care a mai creat și o școală de BD. Normal, cu cât mai mulți ilustratori, cu atât mai multe albume, nu? 🙂 De fapt, Marko Nicolic, artistul principal al albumului, e un absolvent al școlii de BD de la Leskovac, deci strategia a funcționat 🙂 Cel de-al doilea artist, responsabil de inevitabilul “origin story”, e Dejan Nenadov, un veteran cu o duzină de serii BD la activ, pentru Delcourt, Soleil șamd.

Stilul celor doi e foarte diferit, și subliniază distanța temporală dintre cele două părți ale albumului – acțiunea din secolul 18 folosește stilul baroc al lui Nicolic, dinamic, în lumini și umbre, pe când secvența autobiografică de secol 14 desenată de Nenadov pornește de la iconografia bizantină, de care eroul principal se scutură, ca un om de carne și oase coborât de pe peretele unei biserici.

Fiind primul volum dintr-o serie, povestea lasă destule întrebări nerăspunse – care e motivația reală a vampirului chinez, Chen? Dar dacă Requiemul e de fapt o provocare adusă Atotputernicului, și nu o rugăciune pentru iertarea păcatelor? Cine e acel Mozart care merge orb în zăpadă, în ultima casetă a ultimei planșe?

Răspunsurile vor veni în următorul volum, dacă și când va fi tradus în românește 🙂

Ediția românească a Vekovnici #1 e rodul strădaniei lui Marian Mirescu, ale cărei legături cu confrații de peste Dunăre se concretizaseră deja în apariția artiștilor sârbi în paginile AH! BD, Sanki și BDC, a traducătorului Dragan Predić, și a artiștilor Dan Ianos (autorul copertei românești) și Tudor Popa (logo, vignete, fonturi…)