Ion Manolescu scrie în Teoria benzii desenate.Intertextualitatea parodică și absurdă
COOPERĂRI INTERTEXTUALE
Intertextualitatea parodică practicată de scenariştii şi desenatorii de la Vaillant şi Pif Gadget are, peste ani, ecouri dintre cele mai neaşteptate. De pildă, numărul 24/mai 2015 al revistei craiovene AH, BD!, intitulat, într-o pastişare a subtitlului Vaillant-ului, Jurnal de Pifan, este construit în întregime pornind de la ideea reciclării absurd-comice a benzilor desenate din publicaţia franceză. În varianta lui Marian Mirescu, Gai-Luron devine… Ghe. Luronescu (îmbătrînit şi visîndu-se în alt corp, ca în paradoxul fluturelui al lui Lao Tzu, p. 32), în vreme ce, într-o prelucrare a lui François Corteggiani (scenariul) şi Mircea Arapu (desenele), Pif le chien se transformă în… RIP le chien, motanul Hercule apare cu garou la braţ şi seringa înfiptă în vene, iar foştii desenatori ai celor doi eroi, Arnal, Mas şi Motti, au pietre funerare într-un cimitir a cărui locaţie corespunde cu adresa la care publicaţia a dat faliment (p. 33).
În AH, BD!, cea mai inventivă reciclare absurdă a vechilor serii din Vaillant şi Pif Gadget îi aparţine lui Viorel Pîrligras. În paginile sale, parodierea benzii desenate Totoche şi a comportamentului eroilor lui Jean Tabary atinge cotele maxime ale cinismului vesel, într-o linie scenarială asemănătoare cu a desenelor animate Beavis & Butt-Head sau Happy Tree Friends.
Reuniţi peste decenii la cîrciuma Chez Paulot, membrii „găştii lui Totoche“ (odinioară, nişte puşti plini de viaţă, cu idealuri nobile şi o morală ireproşabilă, mereu gata să croiască planuri de aventuri în căbănuţa lor pariziană dintre blocuri) îşi dezvăluie, în varianta Pîrligras, toată splendoarea ghinionului şi a ratării: dinamicul Paulot zace, blazat şi alcoolist, în propriul bistrou; înţeleptul Inginer are un braţ amputat (în urma unui accident de muncă); mîncăciosul Bouboule consumă zeci de pastile pentru inimă, diabet şi circulaţia sîngelui; copilăroşii Corinne şi Jeannot au ajuns dependenţi de tutun, alcool şi violenţă (pp. 62-63).
Cît despre Totoche, fostul apărător pacifist al drepturilor elevilor şi animalelor apare acum… ras în cap, proaspăt eliberat din închisoare: „De fapt, Totoche, de ce-ai făcut 25 de ani de puşcărie?“, „Crimă, Inginerule, crimă. Am omorît proprietarul acelei bănci“, „Un proprietar de bancă? Ce bancă?”, „Cea care s-a construit pe terenul viran al cabanei noastre. O mai ştii?“ (p. 63, casetele 10-11). Valorificînd filonul sadismului copilăriei, descris de Freud în Trei eseuri despre teoria sexualităţii şi integrat de Tabary în Les Jeudis de Corinne et Jeannot, Viorel Pîrligras merge un pas mai departe şi îl grefează, ironic, pe temele „devenirii“ şi „pierderii inocenţei“ în propria bandă desenată. Astfel, între AH, BD! Jurnal de Pifan şi Vaillant. Le Journal de Pif, se stabileşte o relaţie de cooperare intericonică şi intertextuală cu efecte hilar-groteşti de cea mai bună calitate postmodernistă.
Observatorul cultural nr.814 / 17-23 martie 2016
- Acest răspuns a fost modificat acum 1 an, 5 luni de către Marian Mirescu.