Un album BD tip IKEA, sau un „dosar grafic”
Cel mai recent titlu de la Syndicart este DOSAR 2103 de… MIRESCU, compus din „imagini trunchiate dintr-un viitor improbabil”, cum scrie Tudor Popa, care postează și fotografii la fel de improbabile parcă dintr-un dispozitiv retro-futurist gen „Blade Runner”.
Dacă paginile-document erau puse într-un dosar, puteai să te joci cu ele și să le asamblezi ca într-un puzzle, așa cum fac romancierii sau scenariștii… sau investigatorii, care lipesc pe panouri mari foi cu date, fotografii, transcrieri de discuții, stabilind relații, ajungând la o anumită logică, adică la o poveste.
Aici povestea este „trunchiată” voit într-o aparentă dezordine. Sau poate autorul vrea să lase impresia că o poveste complexă se ascunde în această dezordine aparentă și că ordinea se arată cititorului care vede „jocul” și acceptă să-l joace.
Nu știu dacă mai sunt cititori care să aibă răbdarea de a căuta mura sau para din zicale. Nu știu câți cititori ar fi atrași să deschidă „dosarul” cu coperte anoste cu geometrii simple black&white, cu titlu greu de citit și aproape fără autor. Cine a mai auzit de „autor de dosare”?
O poveste răsare ici și colo și una care pare foarte simplă, ceea ce nu e rău. Simplu înseamnă clar, dar ce facem cu celelalte părți, cele nerăsărite? Înapoi la… răsfoire! Și la răs-răsfoire, fie doar pentru a revedea câteva imagini mai elaborate care te invită să le parcurgi și să descoperi lucruri ascunse, care s-ar putea doar să adâncească blagian 🙂 misterul. Lucrarea este un W.I.P. zice însuși improbabilul autor: Work In Perpetuity.
Este o lucrare aproape fără cuvinte, iar printre cuvintele care sunt, trunchiate sau/și greu de recunoscut, trebuie să cauți sensuri… Probabil că autorul a vrut să rătăcești, pentru că, nu-i așa, drumul contează… Nu contează capătul, care nu e încununare, și nici începutul, care nu este încumetare, ci călătoria, iluzorie căutare – I.P. Orheianu
Este primul volum, o primă etapă a călătoriei, „Primul volum, dintr-o trilogie*, este un „teaser”, o provocare a imaginației, o invitare la o lectură neliniară, la răsfoire și desfoire, la despicarea revelației, la dubitare, generativ…”
Fiecare asamblează piesele în felul lui. Cine știe ce-i iese fiecăruia! „Autorul” mărturisește că ar fi curios să afle: „Închegarea poveștii în mintea lectorului capturat este un proces care, împărtășit, poate deschide căi noi „povestransei”, așa cum și DOSAR 2103 închide necuprinsul re-generării de realități, în remirări…”
Volumul ăsta de documente, dosarul, vorba aia, este o mirare. Un teaser pentru ce va fi să fie. Dacă trezește curiozitatea e de bine.
Dacă se lasă cu așteptări e și mai bine.
La revedere în 2024!