F?r? s? intru în detalii, doar dou? remarci legate de apropierea pe care o faci între cele dou? filme:

Playtime este mult mai experimental decât Modern Times, viziunea societ??ii citadine este un blueprint arhitectonic riguros, ?i de?i mecanica ?i precizia se reg?sesc ca prime resorturi ale civiliza?iei industriale ?i în Modern Times , aici abordarea e mult mai metaforic?.

Vaganbodul lui Chaplin sufer? ?i de spleen ?i de foame, dar este extrem de adaptabil ?i dispus la concesii. Personajul lui Tati, în schimb, mi s-a p?rut întotdeauna un neapdat, un c?zut din lun?, o siluet? longilin? care se strecoar? prin via??.
Ce-i une?te pe amândoi, cred, este naivitatea, acel aspect candid al e?ecului. Nu sunt ni?te bufoni, ci doar reîntrup?ri post-victoriene ?i voltairiene(sic!) ale lui Candide, care reveleaz? absurditatea existen?ei umane.