Un “oldie” (1960), The grass is greener, de Stanley Donen, cu naturaletea spirituala Cary Grant, cu farmecul invaluitor Deborah Kerr si cu solidul bland Robert Mitchum si fragila Jean Simmons.
Nimic neobisnuit, daca n-ar fi piesa-scenariu de Hugh Williams si Margaret Vyner, pentru care as marca filmul azi +30, nu doar ca e vechi 😀