Răspunde la: SALON BD ROM la BUDAPESTA

#3175
DreamWave
Participant

Lauren?iu DEMETROVICI

WELLS – UTOPIA LIMITAT?

Atât de cunoscut nou? prin romanele sale, Mircea Opri?? ne surprinde de aceast? dat? printr-o lucrare de factur? critic?, la care frapeaz? onestitatea scrupuloas? a document?rii, profunzimea, claritatea ideilor. Autorul relev? filonul comun al operei welisiene, chiar dac? pe alocuri pentru aceasta este necesar? derularea ghemului operelor complete, de-a lungul celor patruzeci de romane, a num?rului uria? de lucr?ri publicistice, a celor aproape o sut? de povestiri ?i de schi?e. Tocmai unicul fir conduc?tor al tuturor acestora î?i propune Mircea Oprit? s?-l aduc? la suprafa?? de-a lungul celor ?apte capitole ale analizei sale.

Herbert George Wells a intrat în literatur? ca un scriitor strâns legat de via??, aducând cu el dispre?ul fa?? de tot ceea ce îngreuneaz? existen?a uman?. Privind oglinda strâmb? a lumii, marele scriitor î?i concretizeaz? demersul pasionant al utopistului modern care, dup? cum singur recunoa?te prin spusa unuia din personajele sale, „toat? via?a fusese un cet??ean al utopiei exilat pe P?mânt”. Mircea Oprit? îl descoper? pe utopist prin raportarea crea?iilor la autobiografie, ceea ce în cazul lui Wells nu este numai posibil, ci ?i absolut necesar. C?ci, a?a cum m?rturise?te scriitorul, c?r?ile ?i articolele sale, cel pu?in în m?sura în care pun problema raporturilor între om ?i societate, au ?î?nit din propriile dificult??i fiind esen?ialmente o extravertire, o generalizare, o încercare de a atribui crezul s?u fiec?ruia. În lucr?rile sale, cu ajutorul personajelor ?tiin?ifico-fantastico-grote?ti ?i al hiperboliz?rii, Wells demasc? aspecte diverse ale societ??ii burgheze, continuând astfel o veche tradi?ie a literaturii engleze, ?i în primul rând a lui Swift, pe care-l descoperise înc? din copil?rie.

Începuturile utopiei lui Wells coincid cu perioada studiilor, a profesoratului ?i a primilor ani de publicistic?, momente în care reac?iile fa?? de lumea înconjur?toare au fost mai ales de ordin intelectual, iar contradic?iile fundamentale ale societ??ii au ajuns la el numai sub form? general-abstract?. Iat? deci c? nu din întâmplare forma literar? adoptat? de Wells va fi cea a ?tiin?ifico-fantasticului, care, dup? cum sa ?tie, constituie una din modalit??ile cele mai convenabile de traducere a abstrac?iilor în limbajul concret al imaginii literare În paralel, în biografia scriitorului au existat perioade în care a încercat s?-?i subordoneze crea?ia unor idei false; încerc?rile de a trata problemele sociale din punct de vedere biologic au f?cut inevitabil? p?trunderea în metoda wellsian? a elementelor naturaliste. Expozeul concep?iei despre statul viitorului va fi relevat în romanul-studiu „Utopia modern?” (1905), care reprezint? obiectivul central al studiului lui Opri??. Utopia este organizat? pe bazele capitalismului de stat, P?mântul ?i resursele naturale apar?in statului, sta?iile energetice consiliilor municipale industria ?i agricultura sunt concesionate, atât coopera?iei cât ?i particularilor etc., dar pentru c? nu orice om este muncitor din fire ?i utopia are destui s?raci… ?tiin?a, element esen?ial, este cea care ocup? un loc central, bucurându-se de tot sprijinul. Autorul englez milita astfel pentru o schimbare a societ??ii f?r? ?ocuri, blând?, fiind împotriva ideii de revolu?ie Acest lucru apare mai clar în urm?torul s?u roman-studiu, „Noul Machiaveli“ (1910), unde este expus? ideea ortodox-fabian? a necesit??ii de a reforma societatea modern? f?r? a o supune convulsiilor determinate de modific?rile de structur?. Cu toate c? Wells în?elegea caracterul utopic al propagandei fabiene, el trage totu?i concluzia eronat? c? în transformarea societ??ii este interesat? înainte de toate clasa conduc?toare, propunând secondarea ei de c?tre restul maselor populare

Mircea Opri?? surprinde foarte exact fantasticul lui Wells, întotdeauna legat de analiza – adesea imperfect? – a principalelor contradic?ii ale societ??ii contemporane, ap?rând fireasc? pierderea treptat? a ardorii, îndr?znelii ?i vigorii proprii lucr?rilor de început, forma romanului fantastic corespunzând tot mai pu?in sarcinilor propuse anterior de autor. Dup? primul r?zboi mondial, Wells continu? s? caute intens metode acceptabile de schimbare a ordinii sociale existente, ignorând largile perspective deschise de Revolu?ia din Octombrie. Curând dup? alegerea lui Roosvelt el pleac? în Statele Unite, sperând c? va g?si în „noua lume” germenii unei societ??i noi echitabile, utopice, dar utopia utopie era amara realitate: un deceniu mai târziu, cu pu?in înainte de moarte, Wells constata falimentul speran?elor sale în agresiunile imperialismului american.

Mircea Opri?? demonstreaz? îns?, în final faptul c? marii arti?ti sunt judeca?i nu dup? acele lucr?ri în care au precump?nit tendin?ele false, lucr?ri care dispar din memoria cultural? a umanit??ii, ci dup? operele care r?mân, care i-au ajutat pe semeni s?-?i recunoasc? via?a ?i marele rol ce le revine în lupta pentru progres. S?-?i redescopere sensibilitatea, setea de adev?r, de frumos tocmai ca autor al unor astfel de opere intr? Wells în Istoria literaturii, ca p?rinte al unui gen ale c?rui roade le culegem ast?zi cu to?ii.

C.V. Mircea Oprita

(25 octombrie 1943, Timisoara).

Prozator S.F, poet, critic literar, traducator. Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1966). Debut absolut in ziarul Faclia (1960). Doctorat, 1999, cu teza Discursul utopic.

Volume:
– Intalnire cu meduza , 1966;
– Argonautica, roman, 1970, Jocul cu vipere, versuri, 1972;
– Noptile memoriei, povestiri, 1973;
– Pasarea de lut, roman, 1976;
– Adevarul despre himere, nuvele si povestiri, 1976;
– Figurine de ceara, povestiri SF, 1978;
– Semnul licornului, povestiri, 1980;
– Cina cea mai lunga, roman, 1983;
– H.G.Wells Utopia moderna, studiu critic, 1983;
– Anticipatia romaneasca. Un capitol de istorie literara, studiu critic, 1994. Discursul utopic.
Momente si repere, 2000;
– Figurine de ceara. Integrala povestirilor SF, 2004;
– Mic tratat de concordie nationala, 2005.

Traduceri:
– din D. Keene, H.P.Lovecraft, John Brunner, Du Fu. Antologii de autor Az atlepett latohatar, 1975;
– Die beste aller Welten, 1979;
– SF aus Rumnien, 1983.
Premiul Uniunii Scriitorilor, 1973.
Premiul Titu Maiorescu al Academiei, 2002.

()