Răspunde la: SCIENCE FICTION

Acasă Discuții Diverse SCIENCE FICTION Răspunde la: SCIENCE FICTION

#3365
_Maxim_Maxim
Participant

Anticipaţii şi anticipări
de Viorel Pirligras
in lumiparalele.ro http://www.lumiparalele.ro/2011/12/13/anticipatii-si-anticipari/ si, mai intai, pe revistanautilus.ro
http://revistanautilus.ro/vivisectii/anticipatii-si-anticipari/
unde se incearca niste nuantari „istorice” interesante, pe baza cartii „Buna seara, Sofia” de Lino Aldani in versiunea doamnei Doina Oprita si a volumului „Aporisticon” de Mihail Gramescu, care cuprinde „povestiri scrise într-un ameţitor vârtej lingvistic care l-ar fi pus cu botul pe labe şi pe marele Asimov. Sau, dacă mă gândesc mai bine, mai ales pe marele Asimov, campionul sintagmei simple!” …

Interesanta familie de cuvinte!
A anticipa: A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit [DEX]. Cu formele: avangarda artistica, prezicerea (pseudo)stiintifica, prevestirea mistica…
Anticipatia este fie un gen literar, fie tonul la cantecul… care va sa vina, un TEASER?
Anticiparea este actul de a face toate astea, iar ea poate fi superb constienta, dar si magic intamplatoare…

Optimism prezicator in ideologia comunista, entertainment prevenitor…in rest.

Subiectul, anticipatorul, nu… prea exista. Care e ala de face anticipari?? Cuvinte din alte „familii” sunt folosite in schimb, fiecare cu nuanta lui iluzorie.

Etimologic, a lua inainte.
O fi graba. Fuga premenitoare de trecut prin prezent. Longevitate trasa de par.

Asimov nu e nici avangardist, ci un intretinator al formei alergatorului prin prezent, un antrenor al acestuia.
Pe vremuri, intretineam atentia membrilor unui cenaclu SF (efectiv) de duminica, cu cate un capitol din „Cavernele de otel”, tradus pe parcurusul saptamanii.
Foiletonul tradus efectiv la „prima mana”, pe masura ce inaintam in lectura romanului, fara inflorituri, intr-o premeditata romana de pulpa americana*, a intrat degraba si in revista ORION, desi avea nevoie de primenire si cosmetizare pentru a putea sa-si permita luxul de a (se) vedea (in) luminile tiparului.
Traducerea a fost palpitanta ca inaintarea intr-o padure virgina, iar peripetiile erau povestite la cate un popas duminical, fara a cunoaste incotro ne indreptam – nici ascultatorii, nici trimisul lor in jungla.

Peste foarte putin timp romanul a aparut si in volum, ceea ce m-a facut curios: l-am rasfoit si am gasit asemenari tulburatoare cu versiunea cenacliera*. Nu mai stiu cine era „traducatorul” de atunci.
Nici „Fundatia” nu am citit-o in versiunea romaneasca.
Si ma opresc aici.
A, ba nu! Gasesc pe Wikipedia:
Traduceri în limba română
1989 – Cavernele de oțel, serializare în revista „Orion” nr. 1-3, traducere Marian Mirescu
1992 – Caverne de oțel, Ed. Univers, Colecția romanelor științifico-fantastice, nr. 13, 254 pag., ISBN 973-34-0227-3
2003 – Cavernele de oțel, Ed. Teora, Colecția SF nr. 49, traducere Mihai-Dan Pavelescu, 222 pag., ISBN 973-20-0447-9

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cavernele_de_o%C8%9Bel#Traduceri_.C3.AEn_limba_rom.C3.A2n.C4.83

Editia de care scriam mai sus trebuie sa fie cea din 1992, unde nu apare numele traducatorului.

*”…si atunci R.Daneel spuse…” / „…spuse R.Daneel” / „se intreba detectivul” / „spuse detectivul” …si asa tot timpul 🙂