Răspunde la: revista HELION

Acasă Discuții Publicaţii revista HELION Răspunde la: revista HELION

#3594
_Maxim_Maxim
Participant

…si „Farmecul discret al restaura?iei” de C?t?lin Ionescu
http://proscris.110mb.com/Ps47-50/cat47h.htm
Dup? reintrarea în for?? în anul 2006 în peisajul science fiction românesc a revistei Helion, (4 numere ap?rute) almanahul clubului timi?orean cu acela?i nume a fost a?teptat cu mare interes. O anume campanie de marketing l-a precedat, almanahul avea s? fie distribuit dup? lansarea mediatizat? (de fapt dou? lans?ri, una în Timi?oara ?i alta în Bucure?ti) prin Rodipet (l-am v?zut ?i eu la câteva chio?curi de ziare din Bucure?ti) ?i nicidecum în cerc restrâns sau numai la comand?. Ceea ce însemna, foarte simplu, c? realizatorii mizau pe un succes comercial, pe care nu-l putem judeca f?r? a ?ti tirajul ?i câte exemplare s-au vândut. Prin simpl? extrapolare îns?, m? îndoiesc c? un Almanah science fiction s-ar vinde în România în multe mii de exemplare f?r? probleme – dar mi-ar face pl?cere s? m? în?el… Oricum, nu vom vorbi în cele ce urmeaz? de succesul comercial.
La prima vedere, coperta e deconcertant?. Nu se specific? nic?ieri c? este vorba de Clubul Helion, ci doar de un Almanah Science Fiction 2007. Evident, realizatorii ?intesc mult mai departe: brand-ul Helion reprezint? implicit o autoritate na?ional? în materie, preluând, t?cut dar ferm, ?tafeta din mâna fostului Almanah Anticipa?ia – dar despre acest lucru vom vorbi ceva mai târziu. Editorialul semnat de Cornel Secu se mul?ume?te s? traseze o traiectorie ascendent? în science fiction-ul românesc, plecând direct de la starea science fiction-ul românesc, ajungând la Clubul Helion ?i l?rgind apoi cercul colaboratorilor Almanahului cu numele câtorva reprezentan?i de seam? ai anticipa?iei române?ti prezen?i în paginile volumului. În cele din urm?, Cornel Secu precizeaz? clar inten?iile:
„Aceast? prim? edi?ie a Almanahului Science Fiction este probant? pentru crea?ia s.f. româneasc?, chiar dac? nu s-a putut realiza o cuprindere exhaustiv? a tuturor personalit??ilor reprezentative ale s.f.-ului românesc contemporan.”
Dup? editorial urmeaz? cuprinsul ?i în josul paginii 3 g?sim caseta de redac?ie: redactor-?ef Cornel Robu, redactor-?ef adjunct Florin Leodor D?nil?, apoi o list? de colaboratori speciali, prezentarea grafic?, coperta, etc, etc. Nu m? pot opri s? nu m? întreb, retoric de bun? seam?, ce înseamn? de fapt termenul de „colaborator special”? O categorie superioar? „colaboratorul comun”?… Dar s? nu divag?m.
Almanahul este structurat pe mai multe capitole: Ipoteze extraordinare, Lumea româneasc?, Coresponden?e speciale, Mapamond SF, Umor SF, Fenomenul OZN, Univers rebusistic. O structur? care de la o prim? privire pare inegal?: capitolul OZN cuprinde un singur material, de 3 pagini, semnat de Adrian Bancu. Greu de spus de ce nu a fost incorporat capitolului de început, Ipoteze extraordinare.
Primul material al almanahului, „Teleportarea ca transfer ordonat de spa?iu-timp”, este îns? un serios punct minus. Textul lui Ovidiu Petcu este surprinz?tor de slab: lung peste m?sur?, plicticos, inconsistent… Un singur exemplu:
„În procesul cunoa?terii, fiecare nou? cucerire dezv?luie un mereu mai larg spa?iu de necunoscut, n?scând frust?ri ?i spaime. Partea bun? e c? m?car ?tim „cum st?m”. A?a am în?eles c? nu vom vedea niciodat? adev?rata „culoare” a corpurilor din jur, ?i asta pentru c? ochiul prime?te doar lumina reflectat? de ele; îns?, prin aceast? eliminare, putem aprecia proprietatea respectiv?, de?i nu este util? biologic.”
Ce a?i în?eles de aici (am dat tot paragraful pentru a nu fi acuzat c? scot din context)? C? adev?rata culoare o au doar „sursele luminoase”? C? prin aceast? eliminare (care eliminare?!) putem aprecia c? exist? o culoare absolut?? Ce nu este util? biologic, culoarea?! (Nu doresc num?nui s? traiasc? într-o lume de gri… ) Colac peste pup?z?, textul a fost ?i în câteva rânduri prost cules, de pild? la pagina 7, ultimul paragraf pe coloana din dreapta, în loc de 1015 km este scris 10-15 km, pagina 8, tot ultimul paragraf pe coloana din dreapta, în loc de litera greceasc? pi apare altceva – ceea ce duce logic la constatarea c? materialul a plictisit în egal? m?sur? ?i redactorii ?i corectorii… ?i ca s? termin capitolul teleport?rii, într-un gest absolut incalificabil, acela?i material este „teleportat” de editorii clubului Helion ?i în recenta apari?ie Biblioteca Nova.
Ce are „buletinul de teorie, critic? ?i istorie a literaturii” Biblioteca Nova (num?rul 1, septembrie 2006) cu plictisitorul material cu care se deschide Almanahul Science Fiction 2007, nu cred c? poate explica cineva, cu atât mai pu?in Lucian-Vasile Szabo, în editorialul s?u intitulat „Biblioteca Nova, un ghid în universul science fiction”, un material în general valabil (de?i exist? anume omisiuni, dar nu despre Biblioteca Nova discut?m în prezentul material), cu un singur amendament: nu se aplic? decât într-o propor?ie mult prea redus? num?rului curent al Bibliotecii Nova, care în afar? de texte axate pe tema buletinului, critica literar?, con?ine nea?teptat de mult? umplutur? (4 texte referitoare la sesiunea Helion despre teleportarea ?i reorganizarea materiei, 2 texte despre civiliza?ii ?i ora?e disp?rute, câteva relu?ri din arhiva revistei Helion – Lucian Ionic?, 1982 ?i Cornel Robu, 1990)… Din p?cate num?rul 1 al seriei nou? Biblioteca Nova este extrem de neconving?tor.
Dar s? ne întoarcem la Almanahul Science Fiction 2007. Aproape tot capitolul de Ipoteze extrordinare cuprinde texte îndoielnice, de pild? „Un virus mult prea ciudat”, sub semn?tura lui Lucian Negru?iu este mai degrab? o ridicol? povestire SF decât un material non-fiction.
Partea de proz? româneasc? propune un sumar mult mai omogen, aici g?sim texte semnate, în ordinea apari?iei de Cotizo Draia, Mircea Opri??, D?nu? Ungureanu, Dan Meri?ca, Costel Babo? & Lavinia Mo?oc, Victor Martin, Gheorghe S?s?rman, Marian Mirescu, Lucian Meri?ca, Cristian Teodorescu, Cezar Mazilu, M?d?lina Mazilu, Vlad-Romeo Frânghiu, Marian Tru??, Constantin Cozmiuc, Sorin Francis, Mircea B?du?, Traian B?dulescu & Maria Ciochin?, Mihnea Columbeanu, Andrei Gaceff. Se observ? polarizarea acestui capitol cu numele „grele” la atac, pentru ca mai la coad? s? apar? ?i genera?ia „mai pu?in cunoscut?”… Impresia general? este pozitiv?, grupajul este omogen, ba chiar axat pe o anume orientare de critic? la adresa societ??ii române?ti contemporane…
Plusul l?sat de capitolul de proz? româneasc? este rapid contrabalansat de Coresponden?ele speciale care amestec? impresii de reporter de la conven?ii science fiction europene ?i americane (semnate de Lucian Meri?ca ?i Dacian Vâlcu) cu eternele osanale ale „insulei” Atlantykron semnate de Traian B?dulescu care reia cu aceast? ocazie neschimbatul s?u articol omagial în manier? cronologic?.
Urmeaz? un mic capitol Mapamond SF, în care întâlnim texte semnate de Herbert Franke, Babits Mihály, Ian Watson & Roberto Quaglia, Csáth Géza, Ugo Malaguti ?i Jean-Pierre Laigle.
Un nea?teptat capitol de umor urmeaz?, în care întâlnim, proze scurte semnate de Mircea Opri??, Cristian Loghin cu ?i f?r? Marian Mirescu, Victor Martin. Textele îns?, sunt vag umoristice, construite mai degrab? în stil parodic protestar la adresa anumitor aspecte sociale române?ti – ?i întregind, în felul acesta, capitolul de proz? româneasc?, unde le-ar fi fost de altfel locul. Ultimele capitole sunt Fenomenul OZN ?i Univers rebusistic ?i care nu fac decât s? accentueze impresia de pagini de umplutur?…
Un alt element pregnant – ?i extrem de nepl?cut – care sare imediat în ochii unui cititor „senior” este asem?narea, în form?, cu defunctul Almanah Anticipa?ia, editat ani de-a rândul de Revista ?tiin?? ?i tehnic?. De altfel aproape totul pare a fi copiat dup? macheta Almanahului Anticipa?ia. Pân? ?i structura de capitole este similar? cu cea a Almanahului. Ca ?i cum, în mod con?tient, prin form?, nume ?i con?inut, acest Almanah Science Fiction ar fi continuatorul de drept al „tradi?iei” Almanahului Anticipa?ia, ?i aceast? similitudine reprezint? totodat? „omagiul” unei structuri imuabile. Numai c?, din p?cate, aceast? dorin?? de „omogenitate” este extrem de discordant?. Pentru c? Almanahul Anticipa?ia a fost gândit ca entitate în anii 80, în plin cult al personalit??ii ceau?iste, adic? o perioad? neagr? a culturii române, atent controlate de puterea comunist?. Faptul c? în Almanah s-au strecurat ?i texte admirabile, unele chiar cu puternic? tent? anti-totalitar? este remarcabil pentru vremea respectiv?, dar insuficient în sine. De altfel edi?iile post decembriste ale Almanhului p?c?tuiesc, în majoritate, printr-o încercare mai degrab? ridicol? de a urma aceea?i re?et? – care p?rea excelent? într-o lume totalitar?, dar insuficient? ?i chiar retrograd? într-o lume liber?. Cu atât mai ciudat? este aceast? reîncercare de a reînvia acum spiritul Almanahului Anticipa?ia, cu acelea?i „umpluturi” care te duc cu gândul la jalnicele încerc?ri de educare ?i formare a omului nou – pentru c? realmente nu în?eleg de ce Almanahul Science Fiction se deschide cu penibilul articol despre teleportare, care nu are nimic de-a face cu literatura science fiction-ul…
De altfel, într-un mod mai degrab? paradoxal, înclina?ia spre trecut nu este str?in? spiritului science fiction-lui românesc: reînvierea Colec?iei Povestiri ?tiin?ifico-Fantastice din anii 90, de c?tre aceea?i redac?ie a revistei ?tiin?? ?i tehnic? s-a f?cut în forma numerelor ap?rute în perioada anilor 1956 – 1963. Sigur c? cineva ar putea obiecta, bine, dar science fiction-ul a fost în acea perioad? porti?a de sc?pare din „sp?l?tura de creier” f?cut? pe toate canalele de propaganda comunist?. Da ?i nu, lucrurile nu sunt atât de simple. Pentru c?, în acela?i timp, literatura ?tiin?ifico-fantastic? a fost purt?toarea propagandei ateiste ?i a ideilor utopice socialiste, care în cele din urm? s-au dovedit extrem de nocive societ??ii române?ti.
?i privind la rece Almanahul Science Fiction 2007 ?i numele realizatorilor ?i colaboratorilor se mai observ? un lucru, mai degrab? îngrijor?tor: con?inutul „valabil” al almanahului, abia dac? dep??e?te con?inutul echivalent al unei reviste Helion, restul fiind o materiale mai mult sau mai pu?in de conjunctur?. În ciuda numelor unor colaboratori din toat? ?ara, Almanahul Science Fiction d? o m?sur? destul de exact? a însingur?rii la care a ajuns Clubul Helion în România – un fapt pe care personal l-am observat cu triste?e de mai mult? vreme, f?r? s?-i în?eleg adev?ratele motiva?ii. Ori, în aceste condi?ii, aplecarea c?tre trecut devine un soi de gest reflex. Sigur c?, într-o lume literar? liber?, chiar ?i nostalgia restaura?iei î?i are un anume farmec discret. Cu condi?ia s? nu fie decât o interesant? lec?ie despre cum nu trebuie construit viitorul de care se preocup? literatura science fiction ?i nicidecum un model demn de urmat…