Toate opiniile sunt libere, inclusiv cea de a pretinde ca eu sunt rasist… Dar, ma rog, fie! A fost „Tintin in Congo”, recunosc. Era in 1930. Nu cunosteam despre tara asta decat ceea ce povesteau oamenii atunci: „Negrii sunt niste copii mari… Norocul lor ca suntem noi acolo etc…” Iar eu i-am desenat, pe acei Africani, dupa aceste criterii, in cel mai pur spirit care era cel al epocii, in Belgia. Mai tarziu, dimpotriva, in „Coke en Stock” – si chiar daca se vorbeste acolo „infantil negreste” -, mi se pare ca Tintin face indeajuns dovada antirasismului sau, nu?… Ca si cu tiganii din „Bijuteriile”. Atitudinea lui Tintin si cea a capitanului Haddock sunt identice: ei isi iau masuri in fata tuturor prejudecatilor. Numai in „Coke en Stock”, aratandu-i pe negrii destinati sclaviei si pe Arabii sclavagisti, si acolo fac rasisim, dar fata de Arabi, de data asta! Si asa nu mai terminam niciodata!… Pentru „Congo”, ca si pentru „Tintin au Pays des Soviets”, s-a intamplat sa fiu alimentat de prejudecati ale mediului burghez in care traiam. De fapt, „Les Soviets” si „Congo” au fost niste pacate ale tineretii. Nu spun ca le reneg. Dar, ma rog, daca ar fi sa le refac, l-as facea cu totul altfel, asta-i sigur. Si oricum ar fi, cum se spune, sa-mi fie iertate pacatele!… Si nu uitati ca in „Tintin en Amerique”, aratam puterea albilor, banul care exploata pe indieni. Ca „rasist” ce eram, imi ascundeam bine simpatiile, se pare! Si Chinezii mei din „Lotus Bleu”? Amintiti-va despre batjocura la care erau supusi de Albi… Nu incerc sa ma scuz: marturisesc ca lucrarile mele din tinerete erau tipice mentalitatii burgheze belgiene de atunci: erau carti „belgicane”!