Impresia mai veche de auto-parodiere ramane dupa lectura.
Deseori, prin intermediul „trimisului special” al autorului in poveste, Lawrence, cititorul e facut complice: daca e ceva care „nu se lipeste”, personajul ne ia vorba din gura. De parca Shakespeare ar fi de vina!
Si celelalte personaje o fac. Ca atunci cand doua personaje, deja emo-metrosexuale, comenteaza asupra hainelor nepotrivite cu care se imbraca…

In fine, Bilal lucreaza la o noua trilogie…de trilogii?
Acest volum ar fi al doilea.*

Nu m-ar mira ca in cel de-al treilea, un personaj sa dea vina pe autor: „E povestea lui Bilal! Ce sa fac!?

*trilogia „Inflamatia”?