1. În ce măsură banda desenată poate fi considerată un produs cultural?
Banda desenata poate fi considerata un produs cultural prin faptul ca ia parte din cultura si la cultura.

ASIMILAREA ASIMILARII
Asimilarea Benzii desenate ca produs artistic ar putea fi, pe de o parte, lesnicioasa, prin recunoasterea componentelor estetice, plastica si literara, iar, pe alta parte, anevoioasa, din considerarea lor impreuna intr-o corespondenta intre desemnare si insemnare. Cinematografia este un caz similar de sinteza, cu o componenta tehnologica, de la prima proiectie prin aer de imagini diafane si pana la cele 3D si generate de computer de azi, aiuritoare. Si intr-un caz si in celalalt, protezele si grefele vor fi absorbite si cicatrizate, constituindu-se in timp ca noi arte pentru noi vremuri si noi oameni, artele nr. noua si nr. sapte. Veriga, arta a opta, este animatia, filmul de desene animate, in care desenul clasic pe hartie trece acum pe suport electronic cu mijloace ce se perfectioneaza rapid si devine design, „concept”. La fel se intampla si cu filmul, in care decorurile si personajele sunt desenate-generate-manipulate, si cu Banda Desenata care, cu noile unelte electronice hard (tableta grafica) si soft (programe de prelucrare a imaginilor)… se departeaza de anticele creioane, hartie, penite, pensule, cerneluri si vopseluri, unelte ale unei Benzi desenate invechita, clasicizata. In ambele ipostaze, ea este un produs cultural, al unei culturi ce apune pe altarul unei culturi grabite sa… se grabeasca.

LA INCEPUT A FOST IMAGINEA, DESPRE CARE E VORBA
La inceput a fost nevoia de… propaganda, de transmitere directa si impresionanta in mase a ispravilor conducatorilor, a pildelor inteleptilor, a intemeierii si oranduirii zeilor, in mantre de piatra – colonade si statui, epopei bidimensionale – frize si fresce, tapiserii… Scrierea era indicativa, abia nota de subsol, destinata elitelor literate si… posteritatii. In fata posteritatii, solemnitatea este de rigoare. Fiecare dintre noi, cand este desenat, fotografiat si filmat, in clipa de ceremonie suspendata, e patruns de acest fior, este cuprins de teama de inoportunitate, de imaginea rezultata nepotrivita cu ideea despre sine sau cu un ideal moral si fizic. Devenim enfatici si „pozam” si ne inramam si ne-murim (imortalizam), ne imbalsamam, sa ne placem, sa ne mintim – ultima ocrotire este aceasta, a mintii. Imaginea controlata, artistica, poate fi impusa ca model si supune multimi, de la glorificarea figurilor divine, ale intemeietorilor, pana la cultul personalitatii, la glamour…
Intaietatea desenului fata de scriere este in firea si devenirea lucrurilor: trans-con-figurarea magica devine simbolica – pictograma, incifrare – ideograma, cod – litere, capabila de continere, mentinere de cunostinte, de experiente. Scrisul acumuleaza si lumineaza, imaginea cumuleaza si orbeste. Literatura iti vorbeste, Arta iti dicteaza.
Un exemplu este des pomenita „Banda desenata” de la Voronet, un spectacol popular de imagini insirate in secvente care ilustreaza precepte religioase, respectand un canon pictural, cel bizantin. Nu exista o continuitate in ceea ce priveste existenta Benzii desenate pe plaiurile noastre. Frescele de pe sau din bisericile ortodoxe nu reprezinta vreo veriga intr-o istorie a Benzilor desenate din patria noastra, care ar fi un proces anevoios de aculturatie mereu restartat de prejudecati, idee care sper ca razbate din divagatiile mele. Banda desenata, fara canoanele si subiectele religioase si ideologice, este profana si retrograda. Este o erezie.
Imi aduc aminte de cartile si periodicele vechi ale bunicilor, unele cu ilustratiuni lamuritoare sau scene de istorie, de poveste, toate serioase, de studiu, de invatare, de… luminare, „cu sfinti” – dupa o vorba veche, dar si altele, cu subiecte mai putin grave, adica neserioase, pentru placeri omenesti, pardonabile, cu mascari, de karaghioz, unele pentru copii, cu „michimausi” – dupa o vorba invechita si ea. Acestea din urma erau povestile ilustrate (BD) haioase, comice, „comics”, cum le zic americanii. Apartineau perioadei interbelice, atunci cand incepeam sa alunecam usor… pe trendul general (vest)european. Incepeam doar sa alunecam. Pentru ca peste o tara entuziasta si un popor supus de bine nu de rau s-a pravalit inca o dogma „serioasa”…

TIPARUL SI RESTUL ISTORIEI
Ca forma de transmitere a vestilor si povestilor, Desenul si-a pregatit raspandirea odata cu aparitia tiparului, iar Banda Desenata si-a pregatit aparitia odata cu raspandirea tiparului.
Pana la aparitia tehnicii fotografice, gravura a satisfacut curiozitatea cititorilor, iar o buna vreme dupa inventarea „gravurii cu lumina”, gravura crestata a fost mai usor de reprodus decat fotografia in jurnale si in carti. Ilustratia era ca un ragaz de desfatare artistica in lectura palpitanta a unui roman de dragoste, de peripetii si fapte eroice… Momentele de privire in gol sunt repetate in seriile de ilustratii cu atractie irezistibila pentru masele cu o instructie precara, acela care va deveni „publicul larg” de astazi, care va face sa se invarta roata pietei si industriei BD. Ilustrarea grafica a unei scene ajuta textul sa fie mai concis, iar mai apoi succesiunea imaginilor in relatarea unei povesti intregi se va ajuta de text pentru a reda dialogul, gandurile, zgomotele, pentru precizarea locatiei si timpului, cand acestea nu sunt indicate de desen: apare Banda Desenata propriu-zisa, in culmea secolului al XIX-lea spre secolul XX, intr-o Europa de avangarda care se lasa cucerita de apostoli ai noilor frumuseti si desfatari, pe care ii consacra si le pretuia. Artele desenului se reinventeaza si domina tiparitura, urbanitatea, spectacolul progresului.
Din Rusia bolsevica valul de refugiati aduce cu sine si graficieni care contribuie la inflorirea meticuloasei arte a povestilor ilustrate.
Dupa anii intunecati ai artei de razboi, a propagandei xenofobe si eugenice, Europa se gaseste la o rascruce de invazii, una de peste Ocean, care continua si azi intr-un fertil flux si reflux, si una dinspre Urali, aluvionara, cu urmari pana in zilele noastre. De la Vest, modelul Hearst de presa de duminica cu suplimentele atractive cu pagini intregi de desene amuzante, comice, si color! pentru care pofta este atatata in timpul saptamanii cu benzi de cateva imagini in alb-negru cu povesti cu „va urma”, un model implantat odata cu planul Marshall. De la Est, realismul socialist-revolutionar este împlântat de planurile „Stalin”.
La noi, grafica de carte si de sevalet a supravietuit in comunism, dar Banda desenata, privita ca un produs frivol capitalist, in cel mai bun caz (si tot rau era), iar in cel mai rau caz ca un produs capitalist… nociv pentru tinerimea sanatoasa si muncitoare, si de-a dreptul distructiv pentru vlastarele tinere de „soimi” si „pionieri”, a avut doar sansa sa nu moara de tot in cateva pagini de istorie nationala mareata cu voievozi intregitori si luptatori pentru echitate si dreptate, fie ei haiduci, tineri jeimsbonzi securisti si eroici si intelepti activisti de partid… De la Vest ajunge la noi revista pentru copii si tineret„Pif”, datorita faptului ca facea parte din publicatiile traditionale ale Partidului Comunist Francez. Traditionale fiind si legaturile noastre istorice cu francezii. Expresia evidenta a acestor relatii era francofonia noastra, pierduta in mare masura astazi.
Indaratul Cortinei de fier, Banda desenata a avut o soarta mai buna in fosta Iugoslavie, o oaza pentru artistii de origine rusa, unde regimul comunist a dat dovada de o mai mare deschidere, spre Occidentul capitalist de unde patrundeau numeroase publicatii, in special din Italia, gratie geografiei, o tara cu o puternica industrie si piata de „fumetti” (BD)

A FI SAU A NU FI
Istoria, geografia, mentalitatile, starile sociale si economice au determinat existenta unei industrii BD, odata cu o crestere naturala a unei piete specifice, acolo unde a fost respectata libertatea de expresie.
Asadar, Banda desenata este un produs cultural si de civilizatie asamblat si validat in secolul trecut avand deja o evolutie si fiind supus unor mutatii care sunt in curs…
Banda desenata poate fi considerata intr-o suficienta masura un produs cultural, unul relativ nou, asezat prudent in subcultura, definit purist ca paracultura (paraliteratura etc), iţind, ca orice produs al culturii, din masa productiei populare varfuri de performanta artistica si audienta recunoscute de foruri inalte culturale.
La prima vedere (istorica) este un mijloc de comunicare atractiva mura-n gura cu marele public, care, insa, prin rafinament grafic si aleasa scriere, se dovedeste a fi o arta de sine-statatoare pentru o inalta receptie si un fine tuning din partea unui public elevat, deschis si inevitabil restrans.

2. Cum vedeţi banda desenată în România?
In Romania comunista erau considerate retrograde, dar si in Occident exista opinia ca benzile desenate ii indeparteaza pe copii, publicul de predilectie, de lectura cartilor propriu-zise, cele „serioase”, fara ilustratii ajutatoare. Doar ca acolo piata libera a fost cea care a dictat si nu vreun partid unic. Acum, dimpotriva, cartile BD sunt cele care mai atrag copiii spre aventura lecturii, fie si pe suport electronic, si nu cele care-i indeparteaza.

LUCRUL INCEPUT E PE JUMATATE FACUT. CE FACEM CU JUMATATILE ADUNATE?
Nu mai suntem in comunism, iar desconsiderarea a luat locul ignorarii. Totodata, din cauza discontinuitatii, o noua generatie, anglofona, crescuta de alte publicatii si modele, reia sincronizarea cu Vestul (comics), sau cu Estul (Manga)… prin Nord-Vest, intr-un nou proces de aculturatie, amanand iar formarea unei piete coerente.
Asadar, in Romania, confuzia noilor inceputuri, de valori, de constiinta, face ca dupa 22 de ani sa avem de-a face numai cu… inceputuri: publicatii efemere, de calitate inconstanta, noi manifestari BD precum saloane, ateliere, grupuri, muzee, conventii, expozitii, care au ramas la nivelul bunelor intentii fara a avea forta sa le implineasca sau sa le pastreze… Autori (scenaristi si desenatori in acelasi timp) de benzi desenate sunt putini si pe cale de disparitie, acestia facand parte din vechea generatie, de „scoala veche” – desi autodidacti – cu lucrari risipite de-a lungul anilor prin diverse publicatii uitate, uitati si ei fiind prin tara. Sunt desenatori, mai mult prin provincie, care fac ilustratii pentru editurile romanesti, sau simulacre de benzi desenate la comanda, pentru ca mai mult editurile din tara nu le cer, iar pentru editurile straine de BD executa creionaje sau tras in tus (inking), ca parte a unor echipe complexe (scenarist, paginator, desenator, inker, literist, colorist), cum exista numai acolo unde exista o industrie BD: Franta, Italia, America, Australia…
Mai sunt autorii autoproclamati „fara scoala” („no school”) – desi instruiti , antidogmaticii care se aliniaza la curentele noi, unele invechite pana la noi, alternative, neavand insa la ce, (daca nu la fundamentele benzii desenate asa cum ne-am obisnuit sa o stim: repetarea personajelor si decorurilor in casete succesive este pentru ei fastidios si alienator, or tocmai aceste cantari si descantari grafice fascineaza privi-cit’orul, precum frescele de odinioara ingenuncheau popoare in smerenie), underground cu santiere on ground, de street art ingenuu si fals anarhic…

PARA MALAIATA SI MURA-N GURA
Un spatiu de libertate fara margini care permite exprimarea multor dotati, dornici si entuziasti desenatori este panza virtuala mondiala (www). Nemarginirea ei are si neajunsuri precun selectia care ar putea fi o problema de timp, daca userul ar avea timpul; realizarea unor filtre eficiente nu este posibila pe seama unor criterii care prolifereaza: ajungm de unde am plecat, la diseminare. Noul suport electronic poate inlatura si efortul deplasarii la librarie (…), al rasfoirii. Imaginile se deruleaza aproape de la sine, ba se mai si misca pentru tine, citesti ce vrei, iar daca nu vrei… ti se citesc, nu e nevoie sa-ti obosesti ochii cu onomatopee pentru ca ele se pot auzi: mura cade direct in gura!
Nici in afara virtualului nu este mai usor: aici, focalizarea si nu diseminarea fac iluzorie o scara valorilor: dintr-un Centru manifest… excentric, anti-centrist, superb subteran si altfel decat orice altceva se rasfira promotorii spirale de artificii media care zamizlesc imagini de semizei intr-un film hipnotic, adancind provincia intr-o umbra de cinematograf, centrifugand-o intr-o diaspora interioara depozitara si provizionara.
In aceste vremuri ale unui nou cult al personalitatii lipsite de perosnalitate, cred cu indaratnicia ariergardei ca ierarhizarea mai este importanta, iar reperele „canonice” sunt salvatoare in acest hatis de opere si in aceste parloage de valori pe care le lasa in urma o avangarda avantata spre noi frontiere prin reinventate mijloace berries’n the beak
Este nevoie de o critica de defrisare, de reasezare, de lamurire si de ierahizare in cele din urma.
Privesc ceea ce se face in, ca, pe langa, despre, pe, sub Banda desenata in Romania pentru dumerire, cu intransigenta, din pasiune, in durere… si nu bat drumuri batute, mergand cu incredere spre ce-o fi. Fac o critica de intampinare a viitorului, si nu a intamplarii.
Romanul s-a nascut poet, trubadur, interpret, orator, comentator de capul lui… Nu s-a angajat decat in supunere, daca a fost gasit acasa. Acasa pentru el nu e in Romania. Poate doar la el in sufragerie, la televixor.
Vad Banda desenata din Romania (de) pe langa Romania. O vad pana in momentul 2012, cand sinteza artelor inca mai produce, de-a valma, cultura!
Ce va fi e-n sarcina celor care vor fi. Eu sunt deja in viitorul meu.

3. În ce relaţie vă aflaţi cu banda desenată?
Fac banda desenata in dar si o pun in fanzine, asa cum ii sta bine ei, Fac banda desenata ca un hobby, asa cum imi sta mie bine.

– revista de cultură MOZAICUL, Craiova, 2012