Un „Kontact” cu opera lui Marian Mirescu
Un eveniment publicistic, prea puţin perceput, până la această oră, la adevărata lui valoare, este apariţia „magazinului evazionist” AH, BD! care marchează 30 de ani de la primul său număr. „30 de ani de publicaţii de benzi desenate”, aşa cum este menţionat pe manşeta copertei, care reproduce macheta originală a precursorului AH, BD! – proiectatul magazin KONTACT.
Dar nu doar pentru această aniversare este importantă publicaţia, ci şi pentru faptul că ea se constituie ca „album de autor”, iar autorul este şi fondatorul şi neobositul editor al „magazinului recomandat tuturor elitelor”, în varianta 1996, şi „subcultură pentru toate elitele!”, în prezent, ambele sloganuri fiind prezente, de asemenea, pe coperta numărului de colecţie.
Într-o prefaţă, intitulată „Cuvinte, la început…”, Marian Mirescu, autorul de care aminteam mai sus, face, în stilul său, un lapidar istoric al periodicului (cca 35 de numere, fără a socoti volumul „AH, BD! O aventură balcanică”), amintind începuturile visului din 1990 şi materializarea lui, de la matriţele de zinc – negative pentru tipar al benzilor desenate apărute în „Situaţia”, un ziar al vremii – până la crearea utopicului Syndicart şi de la primul proiect al magazinului, iniţiat în 1992, intitulat „Kontact”, şi până la generaţia avortată a doumiiştilor benzii desenate craiovene.
Urmează un segment consistent de grafică, realizată de Marian Mirescu începând din anii 90, o perioadă din care se detaşează, în opinia subsemnatului, excepţionalele ilustraţii suprarealiste la un roman în foileton foarte realist – am numit „Mărturisirile unui reacţionar” de Sava Ionescu.
„Revoluţia română – Tablouri” este capitolul principal al acestui album. În el, surprinzătoarea bandă desenată „Omagiu”, tratat într-un grafism original în care niciodată cuvintele n-au fost mai aproape, până la contopire uneori, de expresia grafică. De fapt, curiosul stil cu linii labirintice exprimă foarte bine situaţia încâlcită a acelui eveniment: o confuzie între imagini, cuvinte, iluzii, spectre. Povestea fusese proiectată pentru albumul „Istorii din ’89 în benzi desenate” (Editura Muzeul judeţean de istorie Braşov, 2019). Apoi, Marian Mirescu reia povestea „Aberration”, din AH, BD! numărul 15, povestea unui cuplu dintr-un spaţiu abstract, despărţit de evadarea femeii într-o lume paralelă, în timp ce regimul dictatorial îl condamnă pe bărbat la „reeducare genetică”. Continuarea este un savant colaj de grafică cu fotografii şi prelucrări cu inteligenţa artificială ce pătrunde ameţitor prin universul interior al artistului. Şi, deşi stafia lui Ceauşescu şi a materialismului dialectic bântuie paginile „aberaţiilor” lui Marian Mirescu, tema pare a fi a relaţiei de cuplu şi a separării, prin obsedantul laitmotiv al iubirii („Un lucru doar aş vrea să mai ştiu. Îl iubeai pe… pe acela?”, „Nu-l iubeam”, „Niciodată, iubirea”, „Nu te-am iubit niciodată”). Un „Portal”, realizat cu AI de Dan şi Marian Mirescu, îl foloseşte chiar pe autor ca personaj principal, rătăcind prin Maşina de vise, obsesiv interesat de viaţa emoţională a cuplului şi de sublimarea ei onirică. Ori, pătrunderea în viaţa reală a autorului este cheia în care se citeşte altfel întreaga poveste.
Două benzi desenate experimentale – „Iluzia” şi „Tais-toi, enfin!” – fac notă aparte în întregul calup grafic, dar povestea fără cuvinte „Sol”, asociată cu melodia Beatles „The fool on the hill”, revine la aerul moebiusian caracteristic perioadei de aur a creaţiei lui Marian Mirescu. Este povestea unui „nebun” care urcă, cu mult efort, un deal pentru a aduce celor de jos lumina, prin sacrificiu. Un Icar reinterpretat, care se aruncă în gol, conştient că pentru o clipă a surprins inefabilul.
Alături de „Aberrations”, „Kontact” se adaugă conţinutului grafic esenţial din opera unui artist – l-am numit pe Marian Mirescu – care se cere recunoscută de breasla creatorilor şi de iubitorii contemplaţiei estetice.
(Mozaicul 8-9/2026)
Viorel Pîrligras
