Dodo Nita continua pe revista-galileo.ro seria prezentarii revistelor BD si SF aparute la Craiova.
Despre ultimul numar al revistei ORION (6) scrie:
În perioada 26 – 29 mai 1994 a avut loc, la Timişoara, Convenţia Europeană de Science-Fiction, „Eurocon”, prima şi singura de acest fel din România. Au participat sute de fani din toată ţara, şi unii şi-au adus cu ei şi publicaţiile lor. Iar din Craiova au sosit… două reviste Orion.
La iniţiativa lui Marian Mirescu, „grupul de presă” Orion, care abandonase editarea revistei la nr. 5 în 1990, a hotărat să publice cu această excelentă ocazie nr. 6.
Zis şi făcut. Marian a adunat o parte din planşele trimise de cei aproape o sută de tineri desenatori la concursul lansat de Viorel Pîrligras în 1989, le-a aranjat într-o publicaţie format A4 şi a editat nr. 6/mai 1994 al „magazinului Orion, science-fiction & BD”, sub sloganul ”Fani, înapoi în viitor!”.
Între cele două coperte în culori, prima înfăţişandu-l pe Maestrul Yoda din „Războiul Stelelor”, iar ultima o fotografie în amurg a celebrului sit Stonehenge, găsim 64 de pagini alb-negru, din care 27 cu benzi desenate, după cum urmează:
Colonizare, de Sorin Anghel
Cavalerii distrugerii, de Walter Riess
Manuscris găsit în depozitul WOW, de Constantin Jurcuţ jr., după Daniel Cocoru
Legenda, de Adrian Barbu
Liliacul şi directorul, de Vasile Brînduşescu
Cuşca, de G. J. Windhab, după nuvela lui Bertram Chandler
Taxi, de Radu Cătăniciu
Vînător, de Claudiu Cioboată
Floarea de oţel, de Tudor Popa.
Toate aceste BDSF au fost trimise la concurs. În afară de ele, mai găsim cîteva BD umoristice de Valentin Iordache ( Hans, păpuşarul cocoşat, Prietenie, Ştiaţi că…) şi două realiste de Marian Mirescu (La Oglindă, Mărul).
Acesta din urmă semnează şi majoritatea materialelor publicate în revistă: un dosar „in memoriam” Isaac Asimov, un altul „Cinema & BD“, o traducere din Michel Demuth, „Anii metalici“. Alte două traduceri, „Burning Chrome“, de William Gibson şi „Veriga slabă“, după Rocoona Sheldon, sînt semnate de Mihai-Dan Pavelescu.
Marele merit al acestei luxoase publicaţii (coperte în culori pe carton lucios şi tipar foarte bun) îl reprezintă editarea – chiar dacă după 5 ani – a celor mai importante planşe trimise la concursul din 1989.
Revista Orion (seria nouă) se va opri aici, iar despre „grupul de presă” Orion nu se va mai auzi niciodată.
În schimb, poate e important de ştiut ce au ajuns acei tineri talentaţi desenatori despre care nu auzise nimeni în 1989:
– Walter Riess a publicat mai multe benzi desenate SF în diverse publicaţii şi, mai ales, a semnat numeroase coperte, mai întîi la revista Anticipaţia iar mai apoi la editura Corint. În prezent trăieşte din meseria de arhitect.
– Constantin Jurcuţ a publicat şi el mai multe BDSF la începutul anilor ’90, după care s-a stabilit în Ungaria unde a lucrat ca graphic designer. Astăzi trăieşte la Londra.
– Adrian Barbu este profesor de franceză la Universitatea din Cluj. A publicat destul de regulat benzi desenate (inclusiv în Statele Unite) şi a semnat numeroase coperte şi ilustraţii de cărţi.
– Claudiu Cioboată lucrează într-un salon de tatuaje din Tokio.
– Tudor Popa a semnat aproape 100 de coperte la romanele SF editate de Nemira şi mai multe benzi desenate. Astăzi produce jocuri pe calculator pentru o firmă multinaţională din Bucureşti.
– Radu Cătăniciu este avocat la Piteşti. A rămas un mare pasionat de benzi desenate şi va expune la Salonul Internaţional al Benzii Desenate de la Constanţa (Muzeul de Artă, 22 – 24 octombrie curent) planşele originale de la BD-ul său inedit, Lacul Păsării Wandoo (după o nuvelă de Marcel Luca).
Da, acest numar trebuia sa apara pentru a fructifica concursul BD organizat de vechiul ORION de care se ingrijise Viorel Pirligras, si care nu a avut ecou in numarul 5.
Sustinusem ideea concursului si am avut oportunitatea sa-l duc mai departe. Sa trag niste concluzii, sa trasez (efectiv) o… harta BD a Romaniei 😀 si mai ales sa arat intr-o tiparitura cat mai buna pentru acea vreme lucrarile multor autori de BD… ca sa mai reparam in acelasi timp din imaginea stricata de numarul precedent: hartie proasta, pagini lipsa…
Despre prima coperta, ce sa spun! Pacat ca, pentru o revista de SF si BD editata la Craiova, unde exista un binecunoscut grup de desenatori talentati, a fost preluata o ilustratie banala. E-adevarat ca eram in plina StarWars-manie, dar…
Ultima coperta, cea cu Stonehenge, avea un rost. In cuprinsul numarului urmator, realizat in mare parte, era un reportaj de Dragos Vasilescu, editorul sef, care vizitase locurile alea Tot in numarul 7, avand „continuare in idei”, urma sa lansam un alt concurs, odata cu o „scoala de BD”…
Atat a fost sa fie!
In continuare sunt de parere ca lipsa concursurilor, a competitiei, dar si a lucrului in echipa este o cauza a starii lamentabile a productiei BD, dar si efectul unei atitudini balcanice, de impaunare si pasunism, al galcevei sterpe si al deprofesionalizarii, al de-sufletirii si desangvinarii unui fandom confuz in cel mai bun caz…
Erata: in loc de galcelor, este galcevei