Tot ingalbenite de vreme sunt si paginile revistei 467, editata la Craiova.
Ele sunt evocate intr-o istorie traita de unul din stafful editorial, parte din boardul asociatiei sub (…)
egida careia a aparut legendara publicatie.
Revista 467 – visul spulberat
„M-am născut printre cărţi. Mama mea era o pasionată cititoare şi mi-a transmis şi mie această pasiune,
laolaltă cu vreo 3-400 de cărţi. Cînd am învăţat să citesc, în clasa I, aproape că nu ştiam de unde să aleg.
Am început, fireşte, cu Jules Verne…”

Aici http://revista-galileo.ro/revista-467-%E2%80%93-visul-spulberat.html
puteti citi mai departe un prim episod de istorie personala unde apare, in trecere,
si numele trimisului meu in lume si in timp, Marian Mirescu,

care a contribuit cu ilustratii la o brosurica a unui disident prin 1990,
„Marturisirile unui reactionar”,

caracterizate avand „un stil grafic torturat (conform conţinutului
şi inspirat de unul dintre cei mai îndrăgiţi autori BD francezi ai noştri, Bilal).”

Evolutia lui Enki Bilal, cum am mai marturisit, o urmaresc cu interes, asa cum se vede si din sectiunea dedicata sarbo-cehului cu nume musulman din Franta… Sau mai bine zis: destinul unui artist dezradacinat mereu nelinistit.

Dar ilustratiile mele, torturate mai mult de conditiile tipografice ale vremii decat de continutul brosurii si de isteria „anti-comunista”, revolutionara si disidenta a acelor ani, raman intr-o oaza pasnica de suprarealism apropriat…