Scriam pe prima pagina, langa cuprins si sub un desen de un Tudor Popa la 19 ani, in loc de editorial:
19 decembrie 1989.
Casa Scanteilor*, Bucuresti. Dam B.T.-ul** pentru ORION 5 (doua fascicole A4 x 32 pagini). Plecam acasa, iritati de atmosfera cazona din Lomonosovul Presei***.
Renuntasem la coperta color, „refuzata” de un (peren) consilier cultural. Era si mai profitabil pentru „patronul” (a se citi Teatrul Liric Craiova) care tocmai iesise dintr-un black hole financiar cu ajutorul navei ORION si care dorea sa se avante cat mai departe, oricum, in orice hal. Asa a aparut, in ianuarie 1990, numarul 5 (1/1990), „transat” si aruncat pe piata de Igorul de serviciu. Fanii l-au cumparat si asa, s-au suparat, nu ne-au abandonat, ne-au scris. Fani si noi am fost, si noi l-am cumparat asa****, si noi ne-am suparat, dar n-am avut cui scrie!
Si n-am abandonat.
(…)*****
Si au trecut ani…

*Casa Scanteii / Casa Presei Libere / Casa Presei
** Bun de Tipar: acordul redactiei ca revista sa fie tiparita, ca urmare a corecturilor facute in doua randuri
***referire la stilul arhitectonic, copiat de tarile europene de sub dominatia sovietica, al Universitatii Lomonosov de la Moscova
**** am doar doua exemplare
**** gata cu explicatiile

EDIT: si personajele negative au un sidekick; numele astuia nu mai conteaza: daca nu era el, era altul…