Răspunde la: Interviuri luate si date

Acasă Discuții Diverse Interviuri luate si date Răspunde la: Interviuri luate si date

#4901
_Maxim_Maxim
Participant

Cum se stie deja de aici, http://revistanautilus.ro/interviuri/marian-mirescu/ , interviul a continuat asa:

4. Ok. Sefiştii ţi-au recunoscut meritele şi te pot asigura că votarea s-a făcut în mod democratic şi nu prin tragere de sfori. Lumea SF te cunoaşte şi, iată, te apreciază. Care este statutul tău în tabăra BD tradiţională?

A fost o tragere la sorţi, nu de sfori, nu mă-ndoiesc. Mulţumesc. Etatea şi statul meu în BD şi cu SF îmi defineşte şi statutul de bedeist tradiţionalist, cred, dar nu fundamentalist, sper.

5. Cum crezi că evolează/ involuează banda desenată în România?

În general, pentru un „integrat”, un postmodernist, evoluează orice-ar face, iar pentru un „apocaliptic”, conservatorist, cum ar trebui să fiu eu, de partea tradiţionalilor, ea involuează. În România? Ca şi altele, BD evoluează în hopuri, în forme goale care-şi caută fondul. Astfel că pare absurd să vorbim de involuţie. Un exemplu, „Elabuga”, o carte BD frumoasă cu o poveste emoţionantă care este rezultatul unor căutări grafice şi decantări literare…

6.Nu-ţi se pare că „Elabuga” e un exemplu singular?

Cartea este singulară şi ea prin calităţile ei neaşteptate într-o, sau dintr-o conjunctură în care trendurile, adică reflexele sincroniste, nu mai anunţau nimic, prin însăşi natura lor non istorică. O fi un semn al existenţei unui under-underground de rezistenţă. Deocamdată singurul. Deci poate fi în acest sens şi un exemplu singular.

7. Cunoşti, desigur, discuţiile, adeseori aprinse, pe marginea ponderii creaţiilor româneşti pe piaţa BD autohtonă. Avem un autointitulat specialist care afirmă cu tărie că banda desenată românească e sublimă şi piaţa geme de producţii originale care se cumpără în draci. Crezi că afirmaţii de acest fel servesc evoluţiei genului?

În anul trecut, am urmărit şi am analizat manifestările româneşti BD din ţară, prin Europa şi peste Ocean, prin reportajele foto/BD ale lui Bulă, „plecatul nostru special”, de cele mai multe ori de capul lui (cititorii Helion online ştiu de ce), am comentat şi analizat în detaliu apariţiile online, cele mai multe, şi în print, am făcut disecţii pe articole şi luări de poziţii sub pseudonimul MAXIM. Da, desigur, cunosc. Vreau să menţionez aici faptul că folosirea acestui nick îmi permitea să mă integrez mai uşor colectivităţilor virtuale, fără a-mi divulga numele şi implicit vârsta: MAXIM era un personaj, un avatar, dintr-o discreţie pe care numai răuvoitorii o pot interpreta altfel. I-am chemat pe amândoi „acasă”. Nemaifiind reprezentat de aceste două personaje, am simţit nevoia, în schimb, să-mi forjez un limbaj care să reziste la incandescenţe condescendente şi, nu în al doilea rând : ) la atacuri toxice. Acest limbaj mă vorbeşte.
Lipsa simţului critic este o mare pacoste. Dezmierdarea paternalistă şi entuziasmul auto-edificator nu grăbesc creşterea.

8. Ce i-ar trebui benzii desenate româneşti ca să fie în rândul celor europene? E o chestiune de creativitate sau doar de marketing?

Este o chestiune de creativitate, de echipă, dar şi de marketing, de competiţie şi de… spirit critic.

9. Deci, practic, i-ar trebui… TOT! Atât de în urmă este? Reformulez ca să implice mai puţine enumerări: care sunt, la ora actuală, atuurile benzii desenate româneşti pentru a se ridica la standarde europene?

Acceptând să vorbesc despre „banda desenată românească”, care trebuie să însemne ceva cât timp vorbesc mulţi despre ea, zic: ea are totul în faţă. Adică este la început, nu în urmă. E într-o nucă din care nu vrea să încolţească decât condiţionat, ca Făt-Frumos, sau nu vede rostul pentru că ea, cu ţara ei, în ţara ei, este în Europa, deci europeană. Pentru ca noi să însemnăm ceva în Europa, trebuie să fim noi, cu moştenirea, povara noastră, să fim. Şi ca autori de benzi desenate, şi ca autori de povestiri şi romane SF. Şi, pe cât se poate, să fim împreună, pentru a avea o identitate. Altfel rămânem indivizi. Excepţiile rămân oriunde, oricând, excepţii.

10. Lumea virtuală evolează mai iute decât ne-am imagina şi chiar o parte din piaţa BD s-a mutat pe internet. Cum vezi viitorul virtual al BD-ului?

Să „anticipez”, aşadar… Pentru banda desenată, aşa cum o cunoaşte o parte din omenire de vreun secol încoace, virtualul este ceea ce este: virtual. Înainte de a vedea lumina tiparului, o bandă desenată are o viaţă intranetică. Şi aici menţionez: nu mă „iau” de webcomics, aşa cum Banda Desenată este o hibridare de la bun început, şi o nouă provocare – poate a zecea! Lumea virtuală va fi un laborator, forme în căutarea fondului… şi poate noi înşine vom îmbrăca aceste forme, populând marele uternet mondial în căutarea altor forme, superioare… Poftim SF! Matrix şi Asterix!
Când banda desenată se mută pe Internet, ea se MUTĂ. Nu va mai fi ce a fost înainte. Şi numele de fată îl va pierde. S-a propus „webcomics”, dar cred că pentru „comics”. În engleză totul e atât de simplu! Ca-n virtual! „Banda desenată” va deveni o apelaţiune de origine controlată pentru un produs vintage, de lux, sau doar colectabil, şi va trebui să cedeze drepturile virtuale lui „râşipepânză” ăsta! În acest proces tehnica realizării benzilor desenate şi… tehnologia receptării schimbă datele: autorii, editorii şi consumatorii împart acelaşi spaţiu de predilecţie!

11. E uşor sau e greu de publicat azi un album BD în România?

E greu pentru că este încă un lucru neobişnuit pentru oamenii obişnuiţi.

Cred ca-l voi EDITA in timp…