Cel mai adesea, dădeam sfaturi în cursul… practic al colaborării la o bandă desenată. Au fost „cursuri” ad-hoc, ad-lib, ad astra… pe e-mail, pe messenger… Dădeam şi „teste”… dar astea-s detalii tehnice, care nu-şi au locul acum, aici. În această tranziţie, mai mult discutată decât întâmplată, aş rămâne la un set de sfaturi pe care le-aş da celor-care-vor-să-facă-BD:

– hrăniţi-vă orgoliul de desenator, desenând întruna;

– iubiţi-vă aproapele (scenaristul, inkerul, coloristul…), că e spre binele vostru, în cele din urmă;

– iubiţi-vă din rărunchi şi urâţi-vă din toată inima colegii de breaslă;

– temeţi-vă de competiţie, dar nu rataţi niciun concurs;

– iubiţi-vă cititorii, virtuali sau reali;

– cereţi prietenia maeştrilor şi meritaţi-o;

– dacă vă credeţi desenator, fără să trageţi la greu de creioane, vă rog să mă iertaţi maestre;

– dacă vă credeţi şi scenarist, verificaţi dacă „ideea” sau „povestea” din cap este valabilă, scriind-o; dacă vi se pare bună şi vă iese prost, nu daţi vina pe mine: dacă… iese bine, mai întrebaţi şi pe alţii;

– dacă vă credeţi şi critic, şi promotor, şi îndrumător de Artă Nouă, vă rog să-mi daţi un autograf dacă aveţi pe ce;

– dacă le ştiţi pe toate, vă spun că nu ştiţi nimic: e cazul meu.

Dacă greşesc, nu-i vina mea.

13. Ce planuri (BD sau nu) de viitor ai?