Interviu cu Alexandru Ciubotariu-Ciubi
1. Cand ai descoperit pentru prima data BD si care anume a fost?
Prima data am descoperit banda desenata in revista Pif (cateva exemplare cumparate de mama mea de la un anticariat), apoi in revistele Cutezatorii, Luminita si alte reviste de copii din perioda comunista. Apoi, dupa revolutie, a fost Universul Copiilor, care publica si romani si benzi desenate straine. Dar adevaratul contact cu universul BD a fost in 1994 cand in orasul meu Constanta s-a desfasurat Salonul International al Benzii Desenate, si unde am avut ocazia sa intalnesc autori, sa vad planse originale, lucruri care m-au impresionat si de atunci incolo am urmarit cu alti ochi banda desenata. Tot atunci am si facut prima banda desenata in adevaratul sens al cuvantului participand la un concurs unde am castigat o mentiune care m-a impulsionat sa continui.
2. Ai avut in perioada aceea (Constanta ’94) prieteni de la scoala care au fost fani de BD? Si ce statut aveau in general BD printre prietenii tai in perioada respectiva?
Eram in primul an intr-un liceu de arta, deci aveam o deschidere spre imagine, ilustratie si chiar si banda desenata. La concursul respectiv am participat foarte multi colegi de’ai mei si imi amintesc ca eram toti foarte entuziasti de noua forma de exprimare – BD. Din pacate, nu stiam foarte multe despre acest univers magic al benzii desenate iar multi au renuntat destul de usor, iar din tot grupul acela doar eu am mai ramas sa fac benzi desenate pana azi. Statutul benzii desenate printre prieteni era unul foarte bun, eram curiosi sa ii descoperim secretele, sa descoperim temele si autorii. Dar in cadrul liceului, repet, unul de arta, banda desenata nu se bucura de aprecierea profesorilor, multi numind-o o forma de exprimare pentru copii exclusiva. Mai mult, mie personal, profesoara de grafica mi-a interzis sa fac banda desenata si incerca de fiecare data sa ma descurajeze chiar sa si vorbesc despre BD. Dar de atunci am depistat potentialul de expresie al benzii desenate si am continuat sa fac BD in ciuda acestor interdictii. Si ma bucur ca am facut asta.
2. Cu profesoara acea te-ai mai intalnit vreodata? Ce cred, dupa toti anii trecuti si succesele tale cu BD, profesorii si prietenii tai de atunci care au renuntat de BD? Si-au schimbat ei parerea despre BD?
Da, m-am mai intalnit cu doamna profesoara, dar nu am mai discutat mai mult de doua vorbe cu ea. Niciodata insa nu am acuzat-o pe profesoara mea pentru convingerile ei legate de BD, deoarece facea parte din alta generatie, plus ca nu cunostea adevaratul potential al benzilor desenate, care pot fi de la cele pentru copii si adolescenti, pana la experimente grafice, suport pentru arta contemporana sau productii adulte. Intr-un fel ma bucur ca am reusit sa descopar singur aceasta forma de expresie si sa fac performanta cu un domeniu cu care nimeni nu imi dadea vreo sansa. Dintre colegii mei, aproape toti au ramas pasionati si iubitori de banda desenata, insa fara a face BD. Undeva in sufletul lor a ramas pasiunea pentru BD si ne mai intalnim la saloanele de banda desenata, mai facem schimb de albume BD.
3. Care autori de BD, straini, ori romani, te-au influentat cel mai mult? Care sunt autori de BD „preferati” si ce stil de BD preferi?
La inceput imi placea si eram influentat foarte tare de banda desenata pentru copii si cea umoristica dar si de caricatura, Romania avand o puternica scoala si traditie de caricatura. Ani de zile am incercat singur sa descifrez codurile si regurile benzii desenate, de la formele casetelor pana la marimea bulelor sau cum sa fac scrisul. Bineinteles, iar revista Pif a fost in topul preferintelor. Apoi. cu trecerea vremii, am descoperit banda desenata in totalitatea formelor ei de expresie. Si avand cunostinte de banda desenata, cunoscand regurile, am decis sa le incalc. De aici a izvorat banda desenata experimentala, underground, pentru care am fost foarte apreciat. Am incercat sa imi transpun toate trairile si viziunile artistice sub forma si regulile benzii desenate. M-am folosit de casete, de bule, de repetitivitate pentru a creeea ceea ce credeam eu ca as vrea sa fac in banda desenata. In paralel am continuat sa fac si banda desenata pentru copii si inca fac. Astfel am 2 stiluri aproape total diferite care imi sunt extrem de dragi. Autorii care imi plac acum sunt multi si nu as vrea sa omit pe vreunul. Totusi il amintesc pe Zep care pentru mine este cel mai bun. Sunt un mare fan. Iar ca stil de BD prefer orice cu o oarecare inclinatie pentru desen.
5. In Romania in fiecare an, din ’91, se organizeaza un Salon international de BD, unde a participat o multime de autori romani si straini. Dar tu ai fost si la unul din cele mai mari Saloane de BD mondiale – Angouleme. Spune-ne ceva despre acesta. Cum ti s-a parut tie acolo? L-ai intalnit si pe Zep acolo?
Intr-adevar, din 91, in fiecare an, se organizeaza un salon international de BD. Din 94 am participat la toate editiile si pot spune ca acest salon a fost un element care a tinut unita comunitatea iubitorilor de BD. Au fost prezenti multi autori in special din spatiu franco-belgian, de la care am avut de invatat cate ceva, fie prin intermediul expozitiilor, al discutiilor sau al conferintelor. In 2004 organizatorii salonului de la Angouleme (Franta) au invitat Romania sa participe la acesta prestigiossa manifestare cu o expozitie. Am facut parte din acea expozitie si am participat pe viu la marele festival din Angouleme, un fel de Mecca al iubitorilor de banda desenata. M-a impresionat in primul si in primul rand calitatea expozitiilor, considerand ca acesta ar trebui sa fie punctul cel mai importat al unui salon. Apoi salonul cartii BD este impresionant dar si prezenta la tot pasul a autorilor celebri de BD. A fost o experienta foarte frumoasa pe care as vrea sa o repet. In acel an autorul meu preferat Zep a fost declarat castigatorul marelui premiu al orasului si directorul festivalui de anul viitor. Intamplarea a facut ca sa fiu prezent in incaperea unde el a primit vestea si am fost primul care l-am felicitat. A fost un moment dragut.
de Dragan Predici, dupa Strip Pressing 9/10, 2009
(va urma)