@Maxim wrote:

Descifrarea acestei sintagme fracturate: “carte-obiect Nichita Stănescu dialog – Sandu Florea semne”

este vorba de o colaborare din anii 80 a poetului, care a scris o serie de poeme-dialog, cu Sandu Florea, care a realizat 22 de litografii (semne), care nu a fost tiparita din cauza mortii poetului si emigrarii artistului – in comunism, cei care paraseau tara NU MAI EXISTAU.

… mai multe, de la Alexandru Ciubotariu care a pus pagina langa pagina…

La cererea cititorului de DW:
Sandu a depus cerere de emigrare inainte de 89, asa ca proiectul a cazut. E adevarat ca el a reusit sa plece abia la inceputul anilor 90, dar proiectul nu mai era demult o prioritate, iar in anii urmatori, cu cei doi autori plecati care incotro, era si mai greu de realizat editia asta. De catre cine?

In anii 90, CUI II ARDEA DE CHESTII D’ASTEA??
Ardeau alte chestii, nimeni nu mai planta flori in Piata Universitatii, tara era de vanzare si romanii continuau sa plece din tara asta si in graba de pe lumea asta.

Si uite-asa bedeaua, ca sa revenim la ale noastre, a luat-o pe alte cai si am ajuns azi sa strangem intr-un muzeu inchipuit macar ce-a mai ramas si sa credem ca revitalizam BeDeaua in noi forme auto-contradictorii.

Nichita era o “vedeta literara” si oricine putea sa-l abordeze… si sa debordeze mai apoi – specie de vedeta eradicata in Romania. Cartile lui de poezii erau tot mai fastuoase si… bibliofile – in colaborare cu pictorul Sorin Dumitrescu si in ingrijirea unor maestri tipografi! Sandu Florea, cu multe pseudonime, era un desenator BD prolific si inventiv inainte de 89.
Intalnirea lor, de care tocmai pomeneam, mi se pare fireasca.

Acum, daca stii de Nichita Stanescu, ori ai dat pe la scoala, ori faci parte din elita intelectuala a tarii. Daca ai auzit de Sandu Florea altfel decat “singurul roman de la Marvel”, esti mai mult decat “bedefil”!

Mea Culpa ca am insinuat ca in anii 90 era “comunism”.

Si o spun pe sleau acum: mentalitatea fanariot-comunistoida a triumfat in Romania deceniului 2 al noului secol!