Răspunde la: MUZEUL BENZII DESENATE

#5120
_Maxim
Participant

Am scris adineauri pe grupul “Comics” pe care l-am deschis pe Facebook ca o “window” in plus pentru acest subiect de aici, de pe Dreamworld:

Scrisul si vorbitul au ajuns ornamente.
Am citit “declartiile de intentie” ale celor doi conferentiari de la “Ilustratia de carte si banda desenata” (v.”Muzeul Benzii Desenate”).
Repetata impresie este aceea de bagare in seama fara luarea-n seama! De kitschoasa innobilare a bedelei si a celor care-i dau tarcoale, ca e hip, ca e dans le vent, cool, din vorbe si invecinaturi (Ion si Marvel, Vasile si Angouleme, bedeaua la… muzeu, maneaua pe șampelizeu…!), ca tot venise vorba…

Ce-ar putea insemna urmatoarea fraza?
„În pofida predecesoratului asupra textului, ilustrația de carte a ajuns să fie percepută astăzi ca o excrescență a ingineriilor de marketing.” Am putea ghici, dar alegerea cuvintelor (si irumperea rascuvintelor) si asamblarea unor propozitii aparent si separat argumentative in fraze ad-hoc aduc a pledoarie sforaitoare pentru urechi blegi!
In acelasi loc, citim cu fiori la subsiori despre ilustratia de carte care este rareori perceputa “drept ceea ce este, adica arta in sine, si drept ceea ce ar trebui sa fie, adica demers hermeneutic al textului ilustrat” Iar ghicim cam unde bate, dar in cine bate, dom’le!?

Si cand sa, vorba aia, “send”ez, mi-a venit…

PS Imi vine in minte strgatul mimului (M.Marceau), singura replica sonora din filmul Comedie muta: “NON!”