O discutie s-a infiripat si pe lumiparalele.ro, semn ca se da importanta evenimentului. Disproportionata, fiind o premiera (transatlantica), ca si „critica”, in absenta articularii sau a dezarticularii programate, in fata unui demers de mers (acolo, la NY)
Serban Andreescu este unul din cei care acorda inertial o importanta nationala desantului caciulii rosii* la NWCC – a lui Milos, nu a lui Bula 
Replica mea, cum puteti citi pe site, a fost, pe alocuri (deja) repetitiva:
Nu poate fi vorba de re-prezentarea Romaniei.
Nu este vreun targ international cu pavilioane nationale, de care s-ar ocupa guvernele tarilor respective. In cazul acesta s-a implicat doar o institutie culturala de stat, care a oferit posibilitatea unei noi generatii sa se exprime liber: Doar, doar, s-o-ntampla ceva.
Iar zic: este inca o perioada de avant sincronicist formal sub indemnul “Scrieti, baieti, numai scrieti!”, de o disperare implicita si explicabila.
*cea a personajului-mascota de pe afis!