Cluj, 27 octombrie 2013.
H-R Patapievici iese, in sfarsit, in public. Un public restrans, pe spranceana, la Universitatea Babes-Balyai. Public este cuvantul, cu familia lui cu tot, care rasare ici si colo si sare din textul conferintei, nuantat pana la paradoxa.
„Nu voi mai fi un intelectual public. Mi-a ajuns.”

Textul integral, aici http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?p=5851#5851
din care emana aceeasi lectie de viata cu „facerea de bine” sau cu „orice fapta buna nu ramane nepedepsita” – patimile unui om ispitit de spatial public.
Tare as fi curios cum ar fi textul acesta revizuit si rescris de emanator.

Revolutia ICR a fost inca o tentativa de sincronizare: nu o aroganta si jalnica propagare a valorilor nationale ignorate de Occident, ci insinuari de aculturatie dezinvolta, simpatico-agresiva, liber consimtita.

Si mie imi ajunsese.
In cultura nu se fac revolutii de catre grupuscule institutionalizate, care se manifesta antiinstitutional.
In cultura nu se fac revolutii. Poate in China. Fara scoala, se poate orice.
Marga ar fi distrus tot la I.C.R.-ul lui Patapievici – jertfa implacabila care-i va ingadui acestui urmator Manole sa faca altul mai frumos, pe rau in jos,
Vai!