Apropo de „nimeni nu e profet in tara lui”, si de recuperarea istoriei recente si a artistilor mai mult decat „contemporani”, recomand lectura acestui interviu cu Adrian Barbu luat la vorbe de Viorel Pirligras:

http://www.lumiparalele.ro/2011/11/07/adrian-barbu-%e2%80%9ceu-cu-povestile-si-personajele-mele-cu-sufletul-si-visele-mele-topite-si-decantate-in-grafit-tus-si-culoare-%e2%80%9d/

„…Şi uite-aşa am ajuns la dilema oricărui autor BD: după ani de aşteptare şi frustrare, pe când voi putea eu desena ce vreau şi cum îmi place, fără să dau socoteală nimănui, eu cu poveştile şi personajele mele, cu sufletul şi visele mele topite şi decantate în grafit, tuş şi culoare, mesajul întregii mele vieţi, întreaga mea experienţă adunată într-o operă unică… cui naiba o să-i mai pese? Chiar, uite, asta nu se întreabă nimeni, preocupaţi cum suntem cu toţii dacă banda desenată mai are autori şi editori: da’ public, public mai are?”