@Maxim wrote:
Nichita Stănescu în benzi desenate
de Ion Manolescu
Literatura română şi benzile desenateRelaţia benzii desenate cu literatura este una profitabilă ambelor domenii. În România ultimilor 50 de ani, acomodările reciproce, bazate pe transpunerea unor opere literare…
Nu stiu ce sa zic.
Sa-ncerc. Oricat de banal, evident ar fi deja pentru unii. Dar sper sa nimereasca pe aici si sa citeasca si altii.
ROMANIA DESENATA SI BENZILE LITERARE
Desenatorii observa mai usor dezechilibre, asimetrii in desenul lor in lucru privindu-i imaginea intoarsa de oglinda.
Nichita Stanescu in benzi desenate
Nichita Stanescu era deschis artelor si experimentelor editoriale si primitor si ingaduitor, la limita. Puteai avea impresia ca el isi pierdea vremea cu atatia oameni care-i bateau la usa: Mai bine scria! Dar el facea poezia lui tot timpul*. Inca ne mai pomenim cu inedite, scrieri pe carti dedicate, transcrieri… Pe el, slava Domnului, nu-l interesa spectacolul mega-cartilor auto-glorificatoare, ci spectacolul lor artistic.
Articolul mi se pare ultraredundant si de-a dreptul emfatic, in contextul amestecului valorilor si al discrimarii estetice pozitive.
Tripla carte/obiect-spectacol, eveniment cultural de elita, poveste biografica de mare interes public… Pana nu se tipareste, ramane o curiozitate pentru vizitatori si un suvenir pentru prieteni, si nu va fi niciun fel de „omagiu”, iar publicul… nici nu stie ce pierde.
„Noduri si semne” si mai ales „Operele imperfecte” sunt carti de poezie si arta de Nichita Stanescu si Sorin Dumitrescu, editii bibliofile disponibile la vremea lor in librarii. Cum ar zice Nichita: poetul omagiaza poezia cand poezeste, iar pictorul omagiaza pictura cand pictureaza. In aceste carti poetul si pictorul se omagiaza.
Al cui e desenul din articol?
Ce stupid! Reiau: desenul din articol este al lui Sandu Florea?
*era un must intello, era trendy, usor (tot mai usor) „disident”, sa „mergi la Nichita”; n-am scapat modei, d’aia scriu acum chestia asta