Spicuiri din Barthélémy Schwartz, De la Misère, despre banda desenata frantuzeasca, articol din ’86, publicat ini?tal în Controverse n˚4, reluat în revista bianuala L’Éprouvette, n˚2, scoasa de Association.
1. Istoria benzii desenate este, în mod esential, cea a extinderii unei piete, a unei intreceri între autori si editori, a unei adaptari la cerintele pietei (cu referire la anii ’70).
2. Pâna în anii ’60 nu exista notiunea de autor; o banda desenata fiind realizata de artizani, uneori anonimi, alteori purtând un pseudonim, dar care lucrau la comanda si apartineau unei scuderii, jurnal sau revista. Prin anii ’70 li s-a permis artizanilor sa devina autori si sa abandoneze cliseele, codurile si alte arcane.
3. A spune ca o banda desenata e comerciala si ca alta e de autor, personala, nu mai înseamna nimic. Ambele sunt marfuri, produse. Ceea ce conteaza e calitatea acestor produse. Deci, a spune ca o banda desenata este comerciala este o tautologie, în sine.
Ar mai fi niscaiva chestii despre memoria istorica, bd-arta sau nu, si truda artistului la BeDeatitudine, dar le tin pentru mai târziu.
Y a un grand probleme de plates-bandes, là. Cine calca pe cine, si pe ale cui razoare?