Răspunde la: Doamna apocaliptica si vagabondul integrat

#5294
_Maxim
Participant

In artele emergente, granitele se clatina

Benoît Peeters, autor si editor belgian, specialist in Hergé si semiology al benzii desenate, despre dezbaterea “Cultura pentru toti, sa mai visam!”
Benoît Peeters, scenarist de BD descreteste dezbaterea despre “cultura pentru toti”

“Cultura pentru toti, sa mai visam!” Sambata, in ultima zi a Forumului de la Lille, Libération a ales un titlu de conferinta cu o tenta de idealism dezabuzat. Benoît Peeters, autor, editor si deasemenea scenarist de banda desenata, invitat la dezbatere, pare sa mai creada. Cultura a pierdut cu certitudine din recunoastere, dar forme emergente de creatie participa astazi la reinnoirea ei. Evocati o “prabusire a valorii cultura”. Care sa fie cauzele?

Astazi, a fi educat nu mai este un avantaj in obtinerea unui job. Asistam la un fel de devalorizare a culturii. Ideea de beneficiu economic automat legat de capitalul cultural a disparut. Mai mult decat atat, cultura a devenit un obiect de batjocura. In cadrul claselor dominante, unii se mandresc de reusita lor fara a fi trecut prin caseta “cultura”. Remarca presedintelui Sarkozy http://www.dailymotion.com/video/x68n3c_nicolas-sarkozy-s-en-prend-a-la-pri_news#.UdCHfz5Gxbw despre Princesse de Cleves este simptomatica in aceasta evolutie. In spatele ei este ideea ca ea, cultura, nu este doar ridicola, dar si inutila. Cultura a suportat de asemenea loviturile date de teorie, cu precadere cea a lui Bourdieu si a distinctiei, pe care o descrie, nu precum ceva care leaga, care creeaza punti, ci precum o unealta necesara dominatiei si excluziunii. Acest discurs, oricat de pertinent, a avut consecinte daunatoare, pe termen lung. El a compromis ideea pe care o aveam depsre cultura ca fiins un bun comun, o valoare unificatoare. Ne-am indepartat de vechiul model, acela al lui Albert Camus. De asemenea de al lui Annie Ernaux, scriitoare care provine dintr-un mediu defavorizat si care a dobandit o alta viata prin scoala.

Exista o legatura intre pierdere valorii culturii si accesibilitatea ei?
Democratizarea culturii a înlocuit modelul de cultura pentru toti. Democratizare nu numai a publicurilor, dar, de asemeneas a ideii de cultura. Aceasta evolutie a fost puternic combatuta de cei care critica efectul nivelarii si apara „marea cultura” care ar fi amenintata de artele emergente. Spre deosebire de de aceasta viziune crispata, cred ca ar trebui sa vedem mai degraba partea pozitiva: astazi cuvantul creatie este inlocuit cu cel de cultura, granita dintre creatori și consumatori a fost zdruncinata, ca si cea dintre amatori si profesionisti.

Acest lucru înseamna ca astazi oricine poate fi un creator?
Nu exista o casta care sa fie dedicata pentru a crea și de a transmite publicuriloe ceea ce ar fi fost produs si legitimat. Granita dintre profesionist și amator tinde sa fie mai fragila. Sa ne amintim de exemplu ca Julien Gracq, unul dintre cei mai mari autori francezi ai secolului al XX-lea, nu a fost niciodata un scriitor în sens profesional. A lucrat ca profesor. Exista, de asemenea, mari cantareti care sunt amatori. Acest cuvânt este uneori considerat separat in mod ontologic de adevarata creatie. Operam o distinctie între simpaticul teatru de amatori, pe de o parte, care permite tinerilor sa se exprime si teatrul adevarat pe de alta parte. Dar atunci când aplicam acest criteriu la alte domenii, cum ar fi poezia sau literatura, este clar ca este ridicol. În artele emergente, granitele se clatina. In banda desenata, o stim prea bine. Nu este necesar sa fi trecut printr-o mare scoala pentru a fi autor.E nevoie doar sa ai talent, energie si un proiect viabil. Unul dintre autoarele cele mai populare de astazi, Marjane Satrapi, este de altfel, o amatoare intrata în desenul animat.

Tocmai, banda desenata, sa fi devenit o arta de sine statatoare?
Domeniul a obtinut un statut corect. Toata lumea este de acord ca a permis realizarea unor opere majore. Ceea ce nu inseamna ca tot ce are legatura cu banda desenata este arta. Intre o reprezentare monlitica depasita a marii culturi si periclitarea intregii culturi, e nevoie de o a treia cale. Aceea a exigentei. Eu cred ca de acum, frontierele nu mai trec printre domenii ci prin interiorul acestora. Nu trebuie neaparat valorizate artele strazii, hip-hop-ul, video-ul, banda desenata, ca atare, dar sa ne spunem ca in fiecare din aceste domenii pot exista lucruri remarcabile, exigente, arte intermediare care apar. De altfel, pentru formele emergente de creatie, legitimarea poate avea efecte perverse printr-o pierdere a necesitatii sau prin radicalism. Ma gandesc in special la street art care, intrand in galerie si care vanzandu-se risca sa devina o pastisa. Acest aspect tangent este valabil si pentru banda desenata. Recunoasterea ei in media, in galeriile de expozitie, muzee ar putea sa duca la pierderea vitalitatii spontane.