Răspunde la: ELABUGA, revelari si relevari

Acasă Discuții Recenzii ELABUGA, revelari si relevari Răspunde la: ELABUGA, revelari si relevari

#5295
_Maxim_Maxim
Participant

Postarile despre aceasta carte BD aici, pe Dreamworld, la „Salonul European de Banda Desenata”:

Elabuga, o minune editoriala… asteptata.
http://en.wikipedia.org/wiki/Yelabuga [date despre Elabuga din „realitate”] pentru diversiune
E o carte pe care trebuie sa o aveti, cu autograf de la autori.
Eu o am. Deocamdata fara autograf.
Ce placere sa vezi un text romanesc in bulele alea! si ce text!
Incomparabil, totul!
Ca n-ai cu ce.
Anca Puiu editor
Raluca Paduraru coordonator
Iulian Puiu consultant
Diana Capatana corectura
Adriana Bumbes director financiar
Vlad Simion marketing

atzatzator:

A aparut o prima „cronica” la ELABUGA
http://revista-comics.blogspot.com/
„”Elabuga – Cea mai importanta aparitie BD a anului 2011”
Elabuga nu este doar o nouă apariţie pe mica piaţă a benzii desenate româneşti ci o adevărată capodoperă a celei de-a noua arte din ţara noastră.
Trăgându-şi seva artistică din Mike Mignola (Hellboy) şi suflul epic din Virgil Gheorghiu (a 25-a oră, Ard malurile Nistrului) tânărul autor Alex Tamba povesteşte, pentru prima oară în BD-ul românesc, drama celui de-al doilea război mondial, din perspectiva “duşmanului” : cea a unui soldat german, luat prizonier în timpul contraofensivei sovietice de la Stalingrad şi deţinut în teribilul lagăr rusesc Elabuga.
Păstrând proporţiile, Elabuga mă face să mă gândesc la Maus (singura BD care a luat vreodată premiul Pulitzer): chiar şi soldaţii glorioasei Wehrmacht vor fi fost până la urmă tot nişte victime.
Grafismul stilizat şi culorile stranii, împinse la limita expresionismului, decupajul modern al planşelor, toate concordă la recreerea magistrală a atmosferei sumbre, atât a războiului cât şi a vieţii din lagăr, servind de minune această poveste tragică.
Elabuga este o lectură recomandată pentru toţi cei care, ajunşi la o vârstă la care nu mai citesc Pif şi Mickey Mouse, îndrăgesc în continuare această modalitate de exprimare artistică. Şi nu numai pentru ei.
Elabuga, scenariu şi desene de Alex Tamba, texte de George Drăgan, este o ediţie 2011 a Casei de producţie Mandragora şi poate fi comandată la adresa: .”
articol de Dodo Nita

din care retinem ca este ” o adevărată capodoperă a celei de-a noua arte din ţara noastră”, care-si trage „seva artistică din Mike Mignola” si „povesteşte, pentru prima oară în BD-ul românesc, drama…” prin „recreerea magistrală a atmosferei sumbre…”
BRRRR!…

Exacerbarea are o explicatie.
Unul din artistii aceia care publica in Europa si in SUA, care iau premii la concursuri internationale, scoate un book pe piata (editoriala) BD din Romania (…) si gata capodopera magistrala unica!
O astfel de carte va fi, pe o piata adevarata, normala (adica existenta), una dintre multe altele!
Si asa va fi!




fotografii de Mircea Ciobanu

Dupa ani de decantare a povestii, de vitrificare a desenului si de sublimare a culorii, dupa versiuni integrale reale sau virtuale dar mereu intermediare, ELABUGA, de la vitalismul tușelor apasate in brazda unei cromatici fertile, pana la caligrafia de acum a formelor in boarea infraculorilor, este un recitativ-mantră in trei acte de scâncete de alămuri și viori suave cu tăișuri anestezice, care se mistuie inexorabil intr-un final fara sfarsit.
O șira a suspinării înșirate pe traseul trasaturilor de tuș…
in cautarea unui Haiku… 😉

(fotografii de Eduard Visan)
Nota: nu toate sunt planse pregatitoare pentru ELABUGA, dar dau seama de cautarile lui Alexandru

Bula e la Buga.

Vernisajul expozitiei cu dedicatii „ELABUGA”, 18 noiembrie, la Galeria SAINT INK din str. Doamnei nr.3, Bucuresti

Fara „piscotari”, ci in familie: aici, Calin Pop, artist plastic – http://www.calinpop.ro

Dan Munteanu – http://www.monoplan.ro si Alexandru Ciubotariu – http://undergroundbd.blogspot.com/

Alex Csipszer – http://dsnlml.blogspot.com/

Expozitia va fi deschisa pana la 30 noiembrie

Unii mai si muncesc pe-aici…
Si cand zic „unii”, nu gresesc. Alexandru care se semneaza mai jos…

…plus fotograful Mircea Ciobanu, cu un destabilizator de imagine performant :mrgreen:

…TAMBA

Este pagina dedicata lui Graphite al nost’ (norocosu’!!)

In expozitie sunt prezentate lucrari pregatitoare…

…concepte si planse finisate din laboratorul lui… Alex

Si un ultim cuvant artistului cu fotografiile:
Sa-ti fie de fala, Mircea Ciobanu! 😀

Pe salonbd.ro, la comentariile la ELABUGA sunt date linkuri catre fotografiile noastre de aici, nu catre pagina in care se gasesc acestea, alaturi de atitudinea altora la extazul fata de aceasta „capodopera” etc.
In asteptarea validarii comentariului meu, il ctr+v aici:
Catre EU: Ai „citat” din http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=422&postdays=0&postorder=asc&start=30 fara sa precizezi sursa.
Tot acolo suntem indrumati spre aceeasi entuziasta cronica „de intampinare” a acestei carti BD „realisto-psihologice”!!

Am fost din nou interpelat in acelasi mod ca si pana acum, dintr-un partizanat orb, dar vioi. Mi s-a reprosat, printre altele, ca sunt prea, ca sunt foarte, ca sunt ultra… ca nu mi-a placut ca… a fost ridicata in slavi o carte, care, dupa mine, n-ar fi o „capodopera”, pe cand cartea in chestiune este. Magister dixit.

MAXIM zice:
1. Un CAP DE OPERA presupune o OPERA. Un cap e inerent unui corp. Corpul nu este cunoscut.
2. O carte EXTRAORDINARA presupune o piata ORDINARA [obisnuita, normala, comuna], care presupune alte carti, de care aceasta se detaseaza net.
Cartea aceasta este SINGULARA, da.
O „capodopera” este aparitia acestei carti
:mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

@Spoitoru’ wrote:

Stai nu inchide….ca mai zic ceva
1. carte, album, ce e, ba, e prima aparitie BD serioasa…
2. am citit undeva ca Tamba asta are stilul lui Mignola, nu stiu unde s-o vedea asta?! ca eu nu sesizez……acum cat de original sa fii?! daca folosesti pata picturala esti Pratt daca ai linii sarmaoase si punctulete esti Moebius….ma lasi!!!! Tamba e TAMBA si atat, eu asa am vazut….si e bine ca e……GATA…..Inchide ca e noapte! :mrgreen:

Nu pun lacat.
1. Nu te-ncurci in chestii d’astea. Te bucuri de o aparitie BD „ca la…carte” 😉
2. Daca i s-a pus „pata” pe cel de-al doilea razboi mondial… hop, HELLBOY! Mai sunt si altii care au abordat perioada istorica intr-un grafism asemenea: Caniff, Miller, Mignola, dar si Pratt, cunoscut la noi mai demult prin „filiera franceza”, dar „specialist” in primul razboi mondial.
In familia asta sunt multi.

CARTE /ALBUM
In aceasta varianta editoriala, ELABUGA este un „comic book”.
Este posibil ca povestea sa fi fost initial conceputa pentru formula europeana de „album”: plansele n-ar pierde nimic pe un format A4, dimpotriva.
Pentru aceasta varianta, mai costisitoare, iar pretul de-acum este la o limita a suportabilitatii financiare a fanilor (ca s-o dau mai cotita, nu ca n-ar merita banii!), ar fi nevoie de o individualizare mai puternica a eroilor si eroului si o punere in poveste mai temeinica, printr-o narativitate dezvoltata si de o voce auctoriala mai prezenta, care in varianta „scurta” este taiata in inserturi de o literalitate exceptionala in Bedeaua nationala si arestata in capitole cu deschideri de portaluri cu capiteluri biblice, care o fac sa murmure cu piosenie acele vorbe si nu altele si sa amuteasca…
Austeritatea expresiva a grafismului, recuperata din cautari indelungate si o redimensionare a paginilor si limitarii numarului lor din ratiuni editoriale, probabil, a adus cu sine si o sublimare a scriiturii-pereche, specifica Benzii Desenate.
Cartea te pune intr-o stare. Albumul este mai mult, este o adastare.
(Eu pun din cand in cand cate un) AVERTISMENT: Acestea nu sunt „defecte” zamislite de negativismul meu nociv; cartea asa cum e acum e o floarea rara in prag de iarna (ca sa atrag atentia asupra atitudinii mele „distructive”, dupa unii: nu poti construi mai bine, fara sa elimini lucrurile nepotrivite, fara sa faci loc de mai bine!)
Acum si la Carturesti

ELABUGA cu BELION la HULA… 😕


ELABUGA cu BULA la HELION
http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?p=5297#5297
http://www.helionsf.ro/helion-online/319-bd/639-bula-e-la-buga.html

La Carturesti, lume multa si entuziasta, discursuri, „piscoturi”, festivitate despre care asteptam sa aflam impresii de la participanti.
Pen’ca daca feed-back nu e, nimic nu e, cum zicea unu’ mare.
La Carturesti cu ELABUGA

Autorii cartii: Alexandru Talamba si George Dragan

Anca Puiu, editor


…Cristi Puiu
(fotografii de Cristian Duminecioiu)
http://www.viva.ro/Evenimente/Galerie-Foto/Cristi-Puiu-la-lansarea-cartii-de-benzi-desenate-Elabuga-1725255
…si „confrati” de creioane si tableta

Mircea Ciobanu, Eduard Visan

TASKAT*
(Fotografii de Ema Cojocaru)
*The Artist Still Known as Tamba

Hellboy din Elabuga, sau invers, sau… in fine, iata o lamurire si din partea lui Alin de pe webcomics.ro:
” Nu pot să am pretenția la o recenzie în adevăratul sens al cuvântului, la o descriere de ansablu și judecăți de valoare, mai ales când unele mult mai pertinente circulă deja, însă sper că pot lua un element important pentru respectiva bandă desenată și să spun ceva despre el.
În cadrul discuțiilor despre estetica benzii lui Talambă s-a ridicat problema influenței lui Mignola. Atribuirea ei asupra lui Alex Talambă e posibil eronată, din punctul meu de vedere…”
Despre stil în Hellboy și Elabuga aici
http://www.webcomics.ro/2011/12/27/despre-stil-in-hellboy-%C8%99i-elabuga/
Despre stil în Hellboy și Elabuga

Nu pot să am pretenția la o recenzie în adevăratul sens al cuvântului, la o descriere de ansablu și judecăți de valoare, mai ales când unele mult mai pertinente circulă deja, însă sper că pot lua un element important pentru respectiva bandă desenată și să spun ceva despre el.

În cadrul discuțiilor despre estetica benzii lui Talambă s-a ridicat problema influenței lui Mignola. Atribuirea ei asupra lui Alex Talambă e posibil eronată, din punctul meu de vedere. Umbrele puternice, figurile stilizate și culorile mate sunt lucurile care duc cu gândul la autorul nord-american (dar nu numai), iar câteva artifcii, fie ele de design sau narative, cred că înlătură dubiile cu privire la impactul unora dintre lucrările acestuia asupra operei de față, chiar dacă autorul român nu li se aservește complet. Dar Mignola nu este doar atât. Poate e doar o problemă de exprimare, dar cred că trebuie punctată.

N-aș putea spune că Mignola a desenat într-o varietate de stiluri, nu e nici pe departe un Moebius, însă cel care îi este asociat generic a fost dezvoltat în cadrul lui Hellboy și este puternic responsabil de succesul benzii, tocmai din cauza modului cum reflectă subiectul ei. În Hellboy este vorba despre monștri care s-au ascuns în folclor, despre ființe dinafara acestei lumi, ființe care nu pot fi afișate decât în frânturi, rareori în întregime și la lumină, pentru a nu strica iluzia susținută de narațiune; despre ierarhii complexe și planuri milenare ce nu pot fi încadrate decât de cea mai fină și calculată linie, cuprinse în compoziții închise care nu lasă timpul să se scurgă, căci sunt înafara lui.

Iar în momentul în care centrul atenției s-a mutat pe personaje, pe parcursul și evoluția lor, pe sentimentele lor, luând naștere BRPD, stilul nu mai putea fi același, Mignola lăsând loc lui Guy Davis, cu arta sa mai murdară, mai umedă, cu mai multă adâncime și mai puțin teatrală, mult mai capabilă să reprezinte reacția celor prinși în jocurile din umbră. Iar când Mike Mignola a fost înlocuit de Duncan Fegredo la Hellboy, acesta din urmă a continuat multe dintre caracteristicile înaintașului său, pentru că altfel nu se putea.

De aceea mie mi se pare că în Elabuga s-au făcut niște alegeri nu chiar inspirate. Primul capitol nu suferă, ba din contra, fiindcă prin artificialitatea stilului se distanțează de adevăratul război, de adevărata cruzime și suferință provocată, astfel putând oferi spectacol într-un fel, poate sumbru, dar ancorat în istorie. Totuși tocmai cruzimea și suferința sunt lucruri care ar face ceva sens din partea care urmează, iar în absența lor, cea mai lungă bucată din bandă curge mult mai repede și cu mai puțin impact decât ar fi făcut-o altfel. Nici măcar trăirea mistică, fiorul descoperirii noii credințe și al revelației divine nu scapă de la a fi știrbit, căci e greu să iei în serios ceea ce se întâmplă pe pagină, când totul este atât de stilizat; atât de diferit de lumea ce ne înconjoară, încât supranaturalul nu doar că nu pare nelalocul său, dar nici nu ne îndeamnă să îl căutăm înafara textului.

Pentru a nu exista neînțelegeri: este o bandă care se merită. Până și faptul că lucrurile la care cârcotesc sunt mai subtile decât obiecțiile emise până acum la alte produse autohtone are trebui să ateste asta, dar poate nu e destul de clar. Este o bandă pe care recomand să o citiți. Posibil și să o cumpărați sau să o împărțiți, să discutați despre ea, despre cum ar fi putut fi mai bună, despre ce a făcut interesant în anumite secvențe și despre cum s-a greșit în altele.

…ma asteptam la atata „fereala” din partea lui dar in acelasi timp asteptam si aceasta invitatie:
„Pentru a nu exista neînțelegeri: este o bandă care se merită. Până și faptul că lucrurile la care cârcotesc sunt mai subtile decât obiecțiile emise până acum la alte produse autohtone are trebui să ateste asta, dar poate nu e destul de clar. Este o bandă pe care recomand să o citiți. Posibil și să o cumpărați sau să o împărțiți, să discutați despre ea, despre cum ar fi putut fi mai bună, despre ce a făcut interesant în anumite secvențe și despre cum s-a greșit în altele.”