Răspunde la: Jean Giraud/GIR/MOEBIUS 1938-2012

Acasă Discuții Autori Jean Giraud/GIR/MOEBIUS 1938-2012 Răspunde la: Jean Giraud/GIR/MOEBIUS 1938-2012

#5384
_Maxim_Maxim
Participant

LIBERATION
„Eroul trebuie sa-si pastreze natura arhetipala”
In 1999, Libération il intervieva cu prilejul lansarii volumului al 26-lea al Aventurilor Locotenentului Blueberry, Géronimo l’Apache…

Incotro, banda desenata?
In Franta, suntem legati de forme traditionale si avem o retinere in fata noilor tehnici. Avem tendinta de a ne replia pe pozitiile vesnice ale cautarii puritatii initiale, in consonanta sufleteasca si spirituala, in scrierea bazica, pe foaia de hartie, cu creionul. Ca si cum ati veni sa-mi luati un interviu cu o placheta de marmora si cu sclavi care sa graveze raspunsurile mele. Mai este o atitudine : tehnologiile sunt evolutii vii, mediul este el insusi o entitate in plina crestere, si care nu este inamicul nostru, ci creatia noastra. Exista o arta a mediului, a protezei… Cu computerul, poti revolutiona BD-ul. Devine ceva intre teatru, sculptura, cinema, universul virtual din capul nostru, cu un rezultat martian care produce un soc cultural in capul cititorului. Il simbolizez pe cel care e inainte, pentru ca asa am fost etichetat si ajung sa ma accept ca atare. Sunt Meobius, „Sunt cantorul tehnicii viitoare.” Ma fascineaza avalansa tehnologica, asupra spiritului, perceptiei. Faptul de a putea observa fiinta umana la microscopul electronic, de a explora celula, schimba perceptia de a fi.
Dar nu ne dorim noi si noi gadgeturi despre ce ar trebui sa facem. Exista o ecologie fatala cand vrei sa fi mereu in varful tehnologiei, esti aruncat pe nisip ca o epava ganditoare.

In varful modernitatii si, cu Bluberry, al clasicitatii…
Doua spatii se impreuneaza in centru ca o elice pe ax, iar eu sunt ca un punct de convergenta intre doua lumi. Ceea ce-mi da dreptul virtual sa fiu in acelasi timp in vis si in realitate, bun si rau, prezent si absent, viu si mort.
Am lucrat mult cu acei oameni care au o viziune psihomagica si samanica a lumii, precum Jodorowsky.
Ei considera ca lumea este vie, ca are organe, o gandire, o constiinta, iar noi suntem ochii lumii, creierul lumii ; dar lumea are si ea un creier. Unde este salasul eului, organul Sinelui in creier? Nimeni nu va sti niciodata.

Cum ati inceput in BD?
in familie era o gaura in perceptia a ceea ce trebuia sa fac, si eu m-am bagat in aceasta gaura. Am avut sansa sa am o familie iresponsabila; m-am expulzat de la scoala. M-au dat la un garaj la 14 ani, iar garajul era cu siguranta ermetic… In prima zi, mi s-a spus : „Iei roata, o pui acolo.” Iau roata, o pun, imi vad mainile pline de urme negre. “Unde ma pot spala pe maini? – Te speli diseara.” Am zis: “Nu, nu pot.”

Blueberry imobil, la pat…?
Jean-Michel [Charlier] ar fi facut ranirea, iar apoi punea un balonas : „Dupa trei luni”, si-l vedeam pe Blueberry urcand pe cal, iar cu un mic efort, aventurile continuau. Eu, deloc: au trecut patru zile de la ranire, iar Blueberry este inca la pat; personajul se priveste, ceea ce este neobisnuit in acest gen de serie. Se umanizeaza, dar nu trebuie mers prea departe, altfel ajungem sa-l vedem cum face pipi si caca. Eroul trebuie sa-si pastreze natura arhetipala. Visul meu este de a face moartea lui Blueberry.

FRANÇOIS ARMANET
cu MATHIEU LINDON