Sebi crede ca personajele nu gresesc.

Pe coperta noi vedem un monstru, ceva care este deosebit, sau cineva pe care nu-l cunoastem bine, cineva complicat si noi ne uitam la el mirati si un pic speriati, dar mie-mi place sa fiu un pic speriat.

Misteriosul Haiganu le-a povestit celorlalti ca facut el odat ceva si este blestemat si pare trist si vrea sa-i ajute cu ce are el in cap. Nu stiu ce are in cap, dar asa sunt persoanjele misterioase: nu stim prea multe despre ele, asa ca despre monstri, care si ei sunt misteriosi, dar mai putin.

Numele intreg a lui Baian este Pasarila Lati Lungila, dar e nume lung si prefera Baian, el si prietenii lui. Mie imi zice Sebi de la Sebastian […] … Da, mi-ar placea sa-l cheme Bastian, hehe! El are bratele lungi pentru ca s-au inmuiat de la foc si erau mai blegi ca se odhnea si el si nu era incordat.

Acolo pe stanca, unde era cocotat ca un Pasarila ce era dar nu zbura ca era om, privea el departe, nu mai avea nevoie sa se lungeasca-lateasca deoarece era destul de sus ca sa vada acolo, foarte departe unde trebui sa vada ca sa le spuna tovarasilor pe unde sa mearga ca sa nu se rataceasca in padurea intunecata.

Atunci cand scoteau bobitele de mac din nisip, lungise si el gatul ca sa auda mai bine ce zice Misteriosul Haiganu, asa, ca sa nu-si lungeasca urechile, ca e mai greu, pentru sunt mai greu de lungit, oricat ar trage cineva de ele cand nu esti cuminte.