Un articol si mai vechi, care precede cu cativa ani aparitia lui HAC si paote parea ca anticipeaza…ceva.
FIL(M)E DE POVESTE: Harap-Alb vs. Harry Potter
Postat în 26 Iulie 2010 de Ioana Cristina
Cine a fost primul? Harap, calare pe murgul sau cu nestemate in frunte sau Harry, despicand cerul de deasupra Hogwarts-ului cu a sa matura fermecata? Pacala, sugubat si sturlubatic, jucandu-le feste pline de haz satenilor sau Legolas, sagetatorul sarmant?
Balaurul cu sapte capete sau demonicii Uruk-hai ai Mordorului? Sa fi fost Fat-Frumos cel zamislit din lacrima, gonind prin vazduh sub crepusculul Miazai-Noapte sau Frodo, haladuind pe carari straine pasilor omului si intesate de primejdii? Poate mezinul Praslea si fratii sai, aventurandu-se neinfricati pe Taramul de dincolo, sau, poate, Lucy, Edmond si Peter, descoperind, cu ochi mari si curiosi de copil, zapezile nesfarsite ale Narniei, in dosul sifonierului.
Mai citesc copiii basme in ziua de azi? Le mai fuge gandul la povesti inchipuite cu Feti Frumosi, zmei si Cosanzene sau sunt mai degraba fascinati de mai contemporaniele lecturi Harry Potter, Lord of The Rings sau Cronicile din Narnia? Un asemenea nevinovat brainstorming pornit de colectivul nostru redactional a generat o vehementa disputa intre mine si Oana Naravasa , pentru care cauza cea dintai era pierduta in favoarea celei de pe urma.
In copilaria multora dintre noi, cartile de povesti cu eroi erau, de departe, cea mai “provocatoare” literatura. Pentru ca majoritatea erau sarace in ilustratii, ne lasam imaginatia sa zboare, in vise suprarealiste, populate de personaje magice si pline de intelesuri numai de noi stiute. Anii au trecut, insa, iar cartuliile de povesti au alunecat treptat in uitare, lumea fiind luata cu asalt de eroi si eroine noi, ale caror istorii fabuloase, mai complicate parca si mai pline de suspans au invadat rafturile din biblioteca celor mici si nu numai. Joan K. Rowling a facut o avere ca scriitoare de carti pentru copii, transformandu-l pe vrajitorul-adolescent Harry Potter intr-un brand cu ecou international. J. R. R. Tolkien a fost celebrat postum cu milioane de exemplare vandute ale volumelor Lord of The Rings si Hobbitul. C. S. Lewis a scris Cronicile din Narnia, castigand pentru eternitate fascinatia copiilor din intreaga lume.
Cu ce sunt, totusi, mai prejos, printii si printesele, imparatii nostri Verzi si Rosii, Craiesele si Sfintele Vineri si Duminica, gradinile vrajite sau Ivan si a lui turbinca fermecata? De ce au fost ele abandonate in favoarea filmelor si jocurilor pe computer care ii aveau ca protagonisti pe eroii basmelor de dincolo de granita? Un raspuns cinic ar fi “Traim in Romania. Nu avem un Hollywood care sa transforme povestile scrise in povesti vizuale teribil de incantatoare. Nu avem un Peter Jackson care sa ni-l duca pe Harap Alb pe potecile salbatice din Noua Zeelanda si nici editori dornici sa readuca la viata Basmele romanilor”. Şsst. N-am spus nimic. Dar nu e asta, oare, adevarul?
Desprinderea din filele de poveste a basmelor romanilor a fost poate prilejuita doar de discurile cu povesti pe care cei mai multi dintre noi, cei pe vremuri mici, le ascultam pe nerasuflate, fara sa ne plictisim nici macar atunci cand stiam fiecare cuvintel pe de rost. “De-as fi Harap-Alb”, filmul din 1965, cu Florin Piersic, este prima ecranizare a unui basm romanesc, si, din pacate, singura. Walt Disney a transpus basmele universale in desene animate uluitoare si absolut revolutionare pentru vremea la care au aparut. Alba ca Zapada, Pocahontas, Cenusareasa sau Alladin au fost, desi putini copii din ziua de azi cunosc acest fapt, personajele unor istorisiri cel putin la fel de savuroase ca si animatiile pline de savoare. Mica Sirena, eroina lui Andersen, a debutat pe marele ecran ca ultimul desen animat realizat “de mana”. Daca pana atunci, putini auzisera de ea, Ariel si-a castigat dragostea iremediabila a milioane de copii si parinti din intreaga lume. Este un teritoriu care pentru noi a ramas neexplorat. Editurile romanesti publica basmele cerute in bibliografia scolara si nu se sfiesc sa admita ca nu-si pot permite sa le promoveze eficient si suficient. Harry Potter a castigat teren prin grafica deosebita si publicitatea agresiva. Cum ar fi putut sa ii tina piept saracaciosul Harap-Alb? “Şi-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa”, „Şi se luptara zi de vara pana-n seara”, „A crescut intr-un an cat altii-n zece” si-au pierdut farmecul si par expresii invechite si prea putin amuzante pentru generatia Harry Potter.
Literatura occidentala a castigat piata autohtona fara prea mult efort. Vanzari record, stocuri apuizate, bestseller-uri pentru copii, acestea sunt statisticile inaintate de editurile romanesti. Replica autorilor romani lipseste cu desavarsire, literatura fantasy pentru copii rezumandu-se sa ofere aceleasi exemple arhaice, fie ca e vorba de o Ileana Cosanzeana vesnic indurerata de colindarea fara capatai prin lume a fiului de imparat, o capra care isi sfideaza regnul, punand la cale asasinatul lupului sau un tanar care se ascunde jumatate din viata in spatele pieii unui purcel. Şi nu e nimic nelalocul lui in toate acestea. Numai ca, valul de povesti din literatura universala a deschis si a starnit exponential imaginatia si fantezia micilor si mai marilor cititori.
Copiii nu se mai multumesc cu basmul clasic. Au nevoie de povesti care sa le hraneasca pofta de noutate si de surprinzator si mai putin de “morala” atat de vehiculata de fiecare poveste de la noi. Harry Potter a reusit un melanj de fantasy si realism bine dozat si conturat, in care englezismele nu mai sunt o problema pentru copiii atat de obisnuiti cu un vocabular multilingvistic. Pentru cei de azi, e greoi si aproape irelevant sa perceapa basmele de odinioara asa cum le-am perceput noi. Pentru ei, farmecul povestilor cu zane inaripate si frati de cruce porniti prin lume in cautarea dragostei si adevarului nu mai sunt ancorate in coordonatele care le ghideaza acum imaginatia.
„In sabii sa ne luptam sau in strategii de marketing sa ne duelam?” si-ar fi zis Harry si Harap, daca s-ar fi intalnit in prezent. Şi nu ne e greu sa ghicim cine ar fi dat bir cu fugitii. Astfel, poate ca, inainte ca lupta dintre cei doi sa poata fi purtata, zi de vara pana-n seara, cu forte infinit egale, Harap-Alb ar avea nevoie de un upgrade…
http://www.hypestreet.ro/filme-de-poveste-harap-alb-vs-harry-potter/2010/07/26/