In numarul 3, apare si avatarul meu 😀 , Marian Mirescu, cu o banda desenata* care a ajuns clasica si pentru mine: publicata si raspublicata*.
“ABERATIE”, capitolul 1, ca sa-i zic asa, a fost facuta prin 90 si despre care n-am sa spun decat ca este o incremenire in care istoria exista in felii temporale paralele…

A ajuns, abia acum, la Craiova, dupa rataciri postale.
Am verificat si re-verificat: e numarul 3. Dupa atata timp putea fi 4!
Dragan Mirel face turul de forta al acesei editii. Pe Mirel il vad ca apartinand unei grupari de sfarsit de secol din sectorul de S-V al bedelei romanesti, al Banatului si Olteniei, legata de ambitii, prietenii, lecturi si chiar un grafism aparte – care n-a rupt gura targului si a balciurilor, gen**. Este dintre artistii din fanzine care, pastrandu-si independenta orice-ar fi si dorul de libertate si dreptul la opinie orice s-ar zice, au editat propriile reviste, de-o bunaoara si de bune ori.
03 arata bine si pare consistent.

Dupa primele impresii, urmeaza pe rand, alte impresii, cum ar fi coperta: nu ilustratia ci grosimea hartiei folosite. Imaginea putea fi macar mai pregnanta, dar ar fi dat foarte bine pe un carton mai zdravan. Ar fi tinut mai bine continutul si ar fi sustinut mai mult ideea de act cultural premeditat: o publicatie periodica de BD si despre BD. O letrare si literare mai atenta, ar fi contribuit la implinirea gandului bun.

A fost inceputa o rubrica interesanta pentru ca si necesara in ideea, enuntata in editorialul*** lui Mirel Dragan, de pastrarea feliilor de istorie spre luare aminte si buna stiinta: DOSAR. Ea va cuprinde de acum incolo un interviu cu un artist/autor BD si ceva ca un CV al acestuia. In acest caz este ceva care nu adduce deloc a CV. Nu TDB e de vina ci alter-ego-ul meu din acest “dosar”.

Inainte de a merge mai departe, cand in detalii, cand in consideratiuni carele decurg, facem o pauza 😀

____________________________________________
*alegerea editorului
**merita dezvoltat, spre luare la cunostinta si luare aminte
*** un manifest TDB demn de luat in seama, urmat si respectat, cu atat mai mult cu cat configureaza un profil aparte al revistei.
“Gasesc ca e destul de stupid sa ai la indemana o “constiinta colectiva”, o arhiva de experiente si cunostinte si sa nu le folosesti pentru ceva mai amre decat niste ambitii marunte legate de ego-ul unuia sau altuia…”
“…fugim de ceea ce ne defineste ca natiune, ca si trasaturi regionale. Totul se rezuma la ‘eu impotriva lumii.’ si tot asa; merita citit tot editorialul

“merita dezvoltat, spre luare la cunostinta si luare aminte”
Merita dezvoltat degraba pentru ca, pare-mi-se, “grafismul aparte care n-a rupt gura targului si a balciurilor, gen” care da seama de stilul unei grupari din S-V, putin cunoscuta de noua generatie, si din care fac parte importanta egala, si din care au plecat care incotro: Catalin Negrea de la Tg.Jiu, acum in Timisoara (!), Nicolae Florin Radu (zis si Sp******), Cristian Loghin (CORTO), Alexandra Dan (Picaciuka), Teodora Velica, din Craiova (grupul AH, BD!), iar mai incoace un Alin Ivan (Vlady), Caracal, si de mai departe precum un Valentin Gubcenco (Guby), Cluj, si altii, multi, inca si mai putin cunoscuti, dar si altii foarte cunoscuti, cei care adicatelea au rupt gura targului…