Un oltean smecher (nu e pleonasm decat pentru cei care au cunoscut olteni plecati si pentru cei care nu stiu ce e un pleonasm), dornic de un trai mai bun, se face mai intai popa, optiune buna si azi, si mai departe se duce la Bucuresti, ceea ce este urmatoarea buna optiune si astazi, unde face avere, din care da cativa firfirei la popor (sarac si cinstit) atat cat sa devina popular (citeste “haiduc”). Avere de care, oh, malheur, nu apuca sa se bucure alaturi de penelopa lui! Intre timp, faima i se urcase la cap, ceea ce-l si readuce la nefiinta.
Maestrul* Puiu Manu este autorul “benzilor desenate”. El deseneaza sarguincios pe banda cam toate “faptele” (hold-up-uri, in mare masura) insirate de lectorul** scenarist*** Marius Lestaru si intr-una dintre anexele care mai umfla albumul si ego-ul consemnatarilor.
Urmarim in imagini, inapropriat reproduse pe o hartie inadecvata, pe un format clasic de album, dar cu coperte pauper pliate, aceasta biocrimografie si ne cufundam intr-un trecut recent in care numele cartierelor din Bucuresti pe care le vedem si pe-atunci nu erau, erau altele, ceea ce pentru “marele public” din tara este inca o piedica in calea lecturarii.
Daca tot suntem de la tara si mai impiedicati, ni se explica de la inceput cum e treaba cu acest “roman(grafic)” si intr-o alta anexa cum se numeau desenele pe care le vedem in carte inainte de a fi desenele pe care le vedem in carte: schite! Cu exemple, va rog! Pe noua pagini. Editorul isi face si el reclama, normal, pe o scala la fel de cenusie.
Sunt cincisprezece pagini in plus. Cateva randuri despre personajul haiduc si persoana I.T. aveau loc pe aria geneorasa a copertelor, laolalta cu scurte si inevitabil inegale prezentari ale co-autorilor, unul sportiv in timpul liber, celalalt, profesional.
*suficient si meritat
**lector include aici si sensul academic, “lector la Universitastea din Bucuresti” (mentiune futila si incompleta, dar probabil necesara in conceptia redactorilor pentru omogenizarea statutelor)
*** scenarist, in niciun alt sens aparent decat cel de documentarist si, eventual, comentator sportiv al unei lucrari de banda desenata (intre bedefili, merge), pentru ca ar intra in contradictie cu autorul “benzilor desenate”, care implica scenariu si desen