Re: Alte puncte de vedere – pentru ca sunt maii multe si e bine!

Acasă Discuții Studii Banda Desenata/Comics Re: Alte puncte de vedere – pentru ca sunt maii multe si e bine!

#528
AvatarSanki
Participant

SUPERMAN, K.O. in Romania
de Florin BRATESCU
Bate vantul pe piata comics-urilor, care inca nu si-a revenit dupa pauza impusa de cenzura comunista.
Pe langa fripturile de vita vandute la preturi exorbitante (150-200 de dolari) si gentile Louis Vuitton atarnate de bratul a 90% dintre japonezele moderne, o femeie de afaceri din Romania care a calatorit recent la Tokio s-a mai declarat uluita si de preocuparea numarul unu a managerilor niponi care iau trenul dimineata pana la serviciu: „sunt absorbiti toti de ditamai catastifele de benzi desenate, de care par ca nu se mai satura“. De fapt, in Japonia, 40% dintre publicatiile vandute zilnic sunt comicsuri.
In Occident, nimeni nu e surprins cand un om de afaceri matur plateste 100.000 de dolari pe un exemplar de colectie. De altfel, in Statele Unite, filmele realizate dupa benzile desenate incaseaza sute de milioane de dolari. Acum zece ani, veniturile din vanzarile de comicsuri atingeau, tot in State, 850 de milioane de dolari. Timonium Company, lider pe piata de distributie a comicsurilor in America, avea anul trecut o cifra de afaceri ce depasea 200 de milioane de dolari. Maus, creatia lui Art Spiegelman despre Holocaust, devenea in 1992 prima banda desenata care castiga premiul Pulitzer.
In Franta, Belgia, Olanda, sau Australia profiturile din aceasta industrie ajung aproape de 75 de milioane de euro anual (TinTin fiind deja o comoara nationala in Belgia). In tarile din fosta Iugoslavie, revistele cu benzi desenate sunt atat de populare incat se pirateaza, dar vanzarile la negru tot nu aduc prejudicii mari pietei legale. In India, un comics despre un Spiderman autohton, cu origini musulmane, promite castiguri enorme.
In Romania industria benzilor desenate lipseste aproape cu desavarsire. „Ca sa existe o industrie a benzilor desenate, trebuie sa se nasca un cult al printului“, spune Matei Branea, cel care a dat nastere benzilor Leon, Haicu sau Luc in 2000. „Iar acest cult, multumita comunismului, n-a apucat sa se dezvolte“, adauga el. Cand comunismul a „intrat in paine“, partidul a vazut benzile desenate ca un exponent clasic al subculturii capitaliste si le-a combatut pe toate fronturile. A reusit sa-l ucida pana si pe Haplea, cel mai cunoscut personaj de banda desenata din perioada interbelica, nascut din colaborarea scriitorului Nicolae Batzari cu desenatorul Marin Iorda. Astfel, pana in ‘89, in banda desenata romaneasca a fost o liniste totala, singurile scapari fiind cateva benzi adaptate la epoca.
In aceste conditii, dupa Revolutie, investitorii au evitat sa exploateze „comic book-ul“, chiar daca, prin alte parti, s-a dovedit o reala mina de aur. „Afara“, fanii benzilor desenate sunt dispusi sa cheltuie mii de dolari pentru un singur numar – de pilda, Stephen A. Geppi – presedintele uneia dintre cele mai mari companii de distributie a comics-urilor – a achizitionat acum doi ani, pentru colectia personala, primul numar al revistei Superman cu 62.000 de dolari. La noi insa aceasta pasiune nu s-a nascut inca.
„Nu poti sa vinzi banda desenata daca nu ai un public de BD“, spune Milos Ivanovici, fondatorul Hardcomics, prima editura romaneasca specializata in banda desenata underground (un tip de comics cu mare priza la public, deoarece trateaza subiecte sociale sau politice si e realizata, cap-coada, de o singura persoana). S-a convins acum doi ani, cand a lansat pe piata romaneasca primul comics de acest gen, Aaargh, desenat de Roman Tolici. Ivanovici a investit in cele 300 de exemplare tiparite aproape 1.000 de euro. Nu si-a recuperat investitia, dar asta nu l-a impiedicat sa continue.
La scurt timp a tiparit o alta revista, Omulan, in 500 de exemplare. Din nefericire, nici aceasta, creatia lui Matei Branea, n-a reusit sa se vanda atat cat sa acopere macar cheltuielile de tiparire. Dar a aratat ca se misca ceva in domeniu si in Romania si, „poate peste cinci ani, o sa vindem pe e-Bay si o sa ajungem faimosi“, spune MiloŠs. Pana atunci, se multumeste sa se concentreze asupra celei de-a treia productii Hardcomics, care va contine lucrarile a 20 de desenatori romani si care apare saptamana aceasta.
In aceste conditii, dupa Revolutie, investitorii au evitat sa exploateze „comic book-ul“, chiar daca, prin alte parti, s-a dovedit o reala mina de aur. „Afara“, fanii benzilor desenate sunt dispusi sa cheltuie mii de dolari pentru un singur numar – de pilda, Stephen A. Geppi – presedintele uneia dintre cele mai mari companii de distributie a comics-urilor – a achizitionat acum doi ani, pentru colectia personala, primul numar al revistei Superman cu 62.000 de dolari. La noi insa aceasta pasiune nu s-a nascut inca. „Nu poti sa vinzi banda desenata daca nu ai un public de BD“, spune Milos Ivanovici, fondatorul Hardcomics, prima editura romaneasca specializata in banda desenata underground (un tip de comics cu mare priza la public, deoarece trateaza subiecte sociale sau politice si e realizata, cap-coada, de o singura persoana). S-a convins acum doi ani, cand a lansat pe piata romaneasca primul comics de acest gen, Aaargh, desenat de Roman Tolici. Ivanovici a investit in cele 300 de exemplare tiparite aproape 1.000 de euro. Nu si-a recuperat investitia, dar asta nu l-a impiedicat sa continue. La scurt timp a tiparit o alta revista, Omulan, in 500 de exemplare. Din nefericire, nici aceasta, creatia lui Matei Branea, n-a reusit sa se vanda atat cat sa acopere macar cheltuielile de tiparire. Dar a aratat ca se misca ceva in domeniu si in Romania si, „poate peste cinci ani, o sa vindem pe e-Bay si o sa ajungem faimosi“, spune Milos. Pana atunci, se multumeste sa se concentreze asupra celei de-a treia productii Hardcomics, care va contine lucrarile a 20 de desenatori romani si care apare saptamana aceasta.
Pe de alta parte, Doru Buscu, redactorul-sef al Academiei Catavencu, spune ca, pe langa public, banda desenata romaneasca mai duce lipsa si de desenatori. „Atunci cind acestia vor aparea, vom vedea daca lipsesc cumva si scenaristii“. In aceste conditii, Buscu e de parere ca investitia in BD nu e deloc profitabila. „Dar ca de obicei, noi ne incapatanam sa demonstram ca orice e posibil“, spune Buscu. Au abordat banda desenata prin 2001 cu gândul la Pif, revista care „in comparatie cu stupiditatile decolorate din Luminita si Arici Pogonici, era, in copilaria noastra, perfectiunea insasi“.
Piata libera si faptul ca „intr-un fel, grupul initial de la Catavencu face parte din generatia Pif“ i-a convins pe academicieni sa experimenteze un serial de BD in Catavencu. Asa a luat nastere Rezolvatorul, un super-erou care, fata de omologii sai americani ce se confruntau cu monstri sau ciudatenii de pe alte planete, ducea o lupta oarba cu coruptia politica. Dupa o pauza provocata de lipsa de experienta a desenatorilor, si-a facut intrarea graficianul Bogdan Petry, impreuna cu care Catavencu a lansat cateva editii de vacanta, intitulate „Catavencu la munte si la mare“, complet „utilate“ cu BD. Acestea au fost initial tiparite in 30.000 de exemplare, dar dupa mai multe cereri suplimentare, s-a mai tras cate un tiraj. O dovada clara ca BD-urile lui Petry din Catavencu la munte si la mare cu Adrian Amantu’ Minune sau cele care tratau „Misterul disparitiei dinozurilor de partid“ au reusit sa deschida drum in acest domeniu. Un drum pe care Catavencu are de gand sa-l parcurga si in viitor, Buscu spunand ca echipa are planuri foarte mari in ceea ce priveste banda desenata.
Editura RAO incearca si ea sa schimbe cate ceva. A cumparat de curand drepturile de autor pentru celebrul Garfield si a publicat deja patru editii in limba romana. Profitand ca anul acesta se implinesc 25 de ani de la nasterea personajului lui Jim Davis, iar in Romania urma sa aiba loc lansarea primului film cu Garfield in rolul principal, Rao l-a adus pe unul dintre cei mai celebri motani ai lumii in librarii, la pretul de 165.000 de lei. „E un risc pe care ni l-am asumat, tinand cont de faptul ca tentativele anterioare de a publica comicsuri in Romania au fost un esec“, spune Alina Sarbu, editor la RAO. Dar jucatorii de pe piata sunt constienti ca va mai trece ceva timp pana cand se va (re)forma un public pentru acest segment. Iar in contextul in care, dupa cum spune oficialul RAO, „in acest moment istoric in Romania nici macar scriitorii nu traiesc din scris“, o industrie autohtona a benzii desenate pare ca se va lasa mult asteptata.
http://www.businessmagazin.ro/articole/SUPERMAN–K-O–in-Romania-4055-1.html
Tintin este deseori scris TinTin (dupa Rin Tin Tin, probabil)
MAUS, din nou
Pif, din nou, inconturnabil (scris corect, nu „Piff”)
Haplea – iata cim se fixeaza unele date in memoria publicului prin repetie – oare cati din acest public l-a citit/vazut, actually??
…si „miracolul” Hardcomics, care se va fixa si el prin repetie, ca BD Resurrection in Romania (partial adevarat, editorial…pe langa alte incercari de alte „genuri”) De-acum ii vom mai asculta pe Matei, Milos. Care deschid, alaturi de ceilalti… bucuresteni un drum interesant si „vizibil” in naratiunea grafica/street art&stuff mix!