“desenator si scriitor francez” este o informatie pe care o avem pe coperta si intr-o pagina precedenta: Jean Pierre (nume francez) este autorul textului si desenelor, deci este desenator si scenarist, deci AUTOR (FRANCEZ) BD.
“o placuta surpriza” este o simpla amabilitate fata de autor, care nu merita mentionata intr-un Cuvant inainte, in schimb “foarte placuta” este ceva demn de mentionat. Cele trei puncte care urmeaza sa fie ele augmentative si sa sugereze ca aceasta intalnire a fost mai mult decat placuta (asa cum am si propus pentru a evita exprimarea unei banalitati), sau ca a avut urmari interesante (si pentru noi)?
Si acestea ar fi, vedem mai departe, diversele activitati educativ-ecologic-umanitar-artistice ale autorului, la care inainte-cuvantatoarea a fost martora, aceasta descoperindu-i calitati de pedagog entuziast si de cetatean cu constiinta planetara. Acestea sunt motive suficiente pentru ca autoarea acesturi randuri sa doreasca sa ni-l prezinte si noua, stimatii cititori de limba romana.
Urmeaza paragraful cu “respectul fata de planeta”: ea ne este gazda, si noi, locuitorii cu chirie, ne credem stapani si prin urmare devastam domiciliul temporar. [divagatie: in comunism toti eram chiriasi si noi nu aveam nimic si nu ne pasa de nimic; acum totul este al cuiva si noi nu avem nimic si degeaba ne pasa]
Acest respect ar trebui sa fie “firul [rosu incins] conducator” care sa anime generatiile (de oameni, se-ntelege) pentru ca tot ce este viu sa traiasca in armonie [firul asta trebuie sa fie electric!!], armonia generala unde nimeni nu are nimic…
“Schimbarile profunde, uneori ireversibile” provocate de omenire in ecosistem, vor determina Natura [poftim?] sa se intoarca impotriva noastra [dar cand a fost cu noi?!] daca nu o protejam, sa o aparam [de cine? de noi?!]
“Si Jean Pierre Dirick ne [s.n.] ajuta tocmai in acest sens…”
“Daca animalele ar fi stapanii nostri… cum am reactiona ??!!” Daca ai fi in locul meu, ce-ai face???!!! [na, ca am mai multe semne!!!!!!!!!]
Albumul asta ar fi “o lectie splendida de impartasit celor mari si mici[s.n. “mici si mari”, ca si problemele societatii care nu-l lasa indiferent pe autor, gama este globala]. O lectie de ce?
Indemnul la filosofare din final este cireasa de pe tort!
Ne-nmultim, ne marim durata de viata in propriul ecosistem, cel citadin-carceral. Planeta e una. Unde noi ocupam tot mai mult spatiu, celelalte vietati, mai putin, cu resurse tot mai putine. Deci?
Daca oferim o lectie de caini care tin in lesa oameni, ni se trezeste constiinta planetara si ne strabate firul de inalta tensiune al renuntarii la statutul de specie dominanta?
“Natura” nu se-ntoarce impotriva noastra. Ne-ntzarca.