„Medievalitatea romaneasca” tocmai in basme a fost stra-lucita din ecouri de la marile curti imperiale, din atavisme intunecate, in tanjeala de la gurile de rai ferecate, cu arhetipul transgresator al supereroului „imparat” din miezul lucrurilor, Alesul, trimisul omului dincolo, illo loco, illo tempore…

Conform initiatiorilor acestui proiect, pe langa mitologia romaneasca, deja filtrata de Ion Creanga* intr-un anume registru, abandonat sau nesesizat sau pur si simplu ignorat, in HAC s-ar intersecta „grafic” inca si mitologii nordice, carpatice si… americane (myth-mix), ceea ce l-ar face atat de prolix incat el ar putea demara si „continua” in orice directie si in niciuna.

Acel timp si loc mediu te-ar putea duce cu gandul si la genul Fantasy, unde ispravile unui Greucean de Conan, intr-un cadru fabulos dar familiar, te tin cu sufletul la gura, pentru ca esti rapit in mijlocul lucrurilor, in medias res**.
Or, Printul nostru nu este destul de atasant si nu ne uimeste prin faptele lui. Ca nu i-a fost frica de viziunea (!) uriasului urs cu coarne si colti, nici de acel Palpatine care palmeaza fulgerele ce-i scapara din degete si se joaca cu mintea lui – adica-l „face”*** de toata jena – nu-s fapte de vitejie, cum ar vrea noii sai creatori. In fapt, nu-s…fapte.

Prin figurare grafica, timpul si locul ar trebui sa aiba fluiditate si canalizare narativa. Efortul de imaginatie pare minimal, insa. Iar rezultatul, artificial.
Asa cum efortul de Marketing este nemasurat fata de cel creativ.
Asa cum arata si imaginile de la lansare postate adineauri pe Facebook.
Da, numai fotografii.
Déjà-vu.
/ˌdeɪ.ʒɑː ˈvuː/

Acest ev de mijloc, aceasta dimineata cu urdori de istorie, a fost drive-ul cosmaresc pentru proiectul MONSTRI, o antologie colectiva BD bazata pe mitologia romaneasca – de fapt, una central-est europeana. Nici acest proiect nu mai este acum, spre o finalizare necesaar, ceea ce ar fi trebuit sa fie. A devenit ceea ce i-a venit sa fie.
Natural 🙂

* despre filtrul… magic (pierdut) al lui Creanga, om mai scrie
** gasesc ca latina este potrivita discursului fiind o limba a vremurilor de demult pe care o mai folosim… si nu e
*** ne-am prins: Harap Alb abia-si incepe calatoria initiatica, pe parcursul careia va invata cum altfel decat din greseli, asa ca la inceput el este naiv; multe numere inainte!