Am primit cu incantare (si gratis) COLOSUS 888 de la Akira Lord.
Publicatiile lor nu ma trimit in viitorul artei “contemporane”, in alteritati tulburatoare, in mitice teritorii actuale, in excremitati de indivualitate, nici nu ma ejecteaza in nise de libertate, ele ma ademenesc in baroce cosmaruri energetice, ma cheama in leatul generic al conchistei juvenile pasionale…
Si imi aduc aminte de fanzinareala din anii studentiei mele prelungita in anii altora: imuni la ideologie eram, naivi in credinta noastra, ridicam catedrale de hartie si cerneala pentru o zadarnica mantuire a neamului!
Traiam strict in prezentul continuu, eschivand strictetea rutinei, pe care-l treceam sincronic si eliptic, in hrisoave fara sir, de bedea, in ignorarea constienta a viitorului, cel intunecat de-a doua zi sau luminos din postmâinele utopic.
Douazeci si patru de ore de fanzinareala in subsolul Universitatii, langa echivalentul steampunk al imprimantei de astazi, zona libera prin mintea-mi, iata un record si o tentativa de conjurare si conturnare a viitorului care m-ar fi jupuit de pe prezentul viu, palpitant*.
Singurul viitor spre care aruncam punti, onirice, peste viitorul programat era… Sefeu’ 😀
Stagnam superb, greu, in noi insine. Scriam si desenam despre ce intampinam minut de minut, ora de ora, parcurs neinteresant politic, ceea ce ne lasa sa rasuflam apolitic si sa ne cunoastem si sa ne agream si sa ne agregam, ca un organism-recif, un Colos senzitiv. Era si este o superba adastare in proiecte fara termen si dospirea fara masura… Debordant!
Construiti-va din greu libertatea si trai-veti-o la greu 
*fapt (istoric)