„Defazajul sensibil, ca si amatorismul ‘metodelor’ de investigatie critica si istorica, se datoreaza, pe de o parte, persistentei unui clientelism literar parazitar (prin intermediul caruia celebritatea oficiala se poate negocia intre prieteni), iar, pe de alta, presiunii nostalgice a vremurilor trecute (inclusiv a celor totalitare), care asigurau discursului intelectual o aura naiva de sacralitate estetica. Aceste doua mari motive, carora li se adauga seria prejudecatilor culturale inca operante, reflecta actuala necompetitivitate a criticii si sitoriei literare romanesti.
In prezent, reformularea notiunii /rolului criticii si istoriei literare s-ar putea realiza prin urmatoarele mijloace:
1. relativizarea ‘marilor adevaruri’ de istorie literara;
2. desfiintarea monopolului infailibilitatii critice;
3. postmodernizarea discursului critic si a metodelor de investigatie istorica;
4. adoptarea unei pozitii teoretice pluraliste, eliberata de prejudecati si inhibitii;
5. dinamitarea festivismului canonic;
6. democratizarea canonica;
7. liberalizarea concurentialitatii istorice.„ (p.112)