Literatura de maine

Pe cate cai va merge literarura dupa cei douazeci de ani de post-comunism, postmodernism… ? Si, implicit, sub- sau para-literatura care este Banda desenata.

1. cea „predominanta si usor accesibila a textualismului scriptic„

2. cea minoritara si mai dificil de stapanit a textualismului mediatic sau virtual„, care poate duce prin generalizarea tehnicilor virtuale la o „clasicizare a avangardei la care aceasta, desi a contestat-o vehement, nu a incetat sa aspire in secret.” (p. 104)

La aceasta din urma se aplica formula „Textul isi poarta cititorii (spre)…”

„Timpii ‘morti’ (spatiile albe dintre casutele benzilor desenate, diferenta si pli-ul lui Derrida sunt parcursi rapid din punct de vedere mental si, atat in cazul presei, cat si cel al imageriei computeriste, pot fi ‘umpluti’ cu propriile variante fantasmatice ale cititorului / spectatorului. Intreaga operatiune poarta amprenta unei totalizari vizuale, fiind implicat decisiv, cititorul devine concomitent autor, interpret si perfomer al textului pe care-l parcurge.” (p. 107)

Cat de diferite sa fie contextele „scriptic” si „mediatic” pentru cititor?
Decorporalitatea si delocalitatea celui de-al doilea, fata de primul, isi genereaza propria corporalitate si localitate… devenind norma.
La ce nivel istoric si tehnologic, pana cand „calea” isi va schimba cursul?
Poate fi o cale „fara sfarsit”? fara norma si fara noima?… si ca in filmul TRON, care se deruleaza acum intr-un insert-fereastra pe monitorul pe care avatarul meu virtual se scrie, „utilizatorul” ajunge „program”?
…
Voi click „Trimite” si voi iesi din ţăţănile acestei plieri, back in iluzia stazei log-off…