Adrian ne povesteste in patru planse despre niste dinozauri din trei regiuni ale tarii care gandesc* (…) putin dar asemanator, numai ca anagramat: ABL, LAB, BLA… Si pe urma mai e un telefon distrus si… deodata un telefon suna!
Si niste chestii de LAB-uri, de BLA-uri si ABL-uri purced incotrova… si e deodata un deal pe care e o ceva ca o casa si-apoi se strang gandurile cu BLA-urile si ABL-urile si LAB-urile , dupa care dintr-o galceava nebuloasa de astfel de ganduri rabufneste unul mare si unificator, anagrama lipsa cum ar veni treaba: ALB! si dupa aia e o caseta insert cu niste celule… ca oua de broasca, ceva…

Cred ca Adrian aranid ia rand a riand draina-nadira.

*ganduri, judecand dupa forma bulelor. Sa fie totusi sunete emise de arhaicele soparle? Confuzia dintre balonasele „de gandit” si bulele „de vorbit” cu apendicul specific atarnand indicativ este, vai, frecventa!