Mihaela relateaza o misiune clujeana pe Luna*, tema etno-folclorizanta inepuizabila, cu radacini in snoava populara si, mai incoace, in galma comica din sefeul vag disident din anii 80.
A existat si un juvetodrom la Cap Caracal, de pilda 😀
Simpatic jargonul NASArdelean, mai ales pentru un oltean!
In poveste, cei doi astronauci ajung pe Luna, unde se poate respira, unde americanii au ascuns, intr-un crater, aparatura electrica, din care eroii astrali iau acasa cat incape in galeata cosmica… Si asa incepe exodul spre Luna!
Graiul si culorile inveselesc o poveste bizara in cele din urma – or fi sensuri ascunse regionale care ne scapa pe-aici (pe jos)?
Maniera de redare a expresiilor personajelor pare imprumutata si fortata pe un grafism personal care promite altceva.
* „prima racheta romaneasca spre Luna”, evident 😉