KISS KISS, BANG BANG

Cine ar fi zis ca mai poate exista un al doilea PulpFiction?

L-am vazut aseara la cinema. De ce PF? Bineinteles ca mi se pare ca vad Tarantino peste tot…asa cum studentii de la Arte ti-l trintesc pe Tarkovki ca idol suprem, fanii de action packuri vin cu Tsui Hark, John Woo si the The Ultimate Taran-tulino.
Ergo, de ce PF – pentru ca este un film facut pe litera cartuliilor cu pagini galbui si coperti kitsch, cu tipe in posturi SM si detectivi in atitudini Bond, chiar titlul e un clin d’oeil la 007. Filmul este structurat pe capitole purtind titluri ale romanului lui Chandler si are un umor decapant, in cascade,
delirant aproape de Fratii Marx, poate pentru ca personajul principal, dar si naratorul cu virtuti mai mult decit diegetice, Robert Downey Jr, este
new-yorkez.
Are multe din Arma Fatala, asta e destul de evident, pentru ca tipul care a regizat filmul este scenaristul seriei.
Cred ca mai degraba umorul si sursele de inspiratie m-au facut sa ma gindesc la PF, nu e nici pe departe un film intelectual si nu are clasa lui PF, dar este o super tare comedie si daca ai citind vreodata carti politiste si ai fanstasmat la un Woody Allen meets Peter Sellers meets Alan Arkin pentru un James Bond cu influente chandleriene, hei, dar cred ca asta s-a
facut deja, ma rog, fara prea multe “prises de tete”, este un film teribil de amuzant, unde am vazut un Joe Pesci de sorginte latino…private joke.

PS : This is not quite a review, more like a teaser, that’s why I didn’t tell you the plot.

Titlul aduce aminte si de comedia muzicala Chitty Chitty Bang Bang